toate drumurile duc la Roma

Sarbatoarea Craciunului isi are originea in vechea sarbatoare romana Saturnalia, care dura intre 17-23 decembrie. Initial, parintii Bisericii au stabilit ca data nasterii lui Hristos va fi 6 ianuarie. In timp, acestia au realizat ca trecerea de la lumea pagana la cea crestina nu s-a facut fara preluarea unor traditii vechi de mii de ani. De aceea, pentru atragerea credinciosilor la noua religie, incepand cu secolul al IV-lea, data nasterii Mantuitorului a fost schimbata pentru 25 decembrie, data care avea un puternic corespondent in sarbatorile de iarna ale romanilor.
Ziua de 25 decembrie nu a fost aleasa intamplator, aceasta s-a suprapus peste sarbatoarea nasterii lui Mithra, Natalis Solis Invictis (nasterea soarelui invincibil). In aceeasi perioada a anului, la inceputul lunii ianuarie, romanii sarbatoreau Calendele.
Inlocuind principalele sarbatori pagane, Craciunul a preluat obiceiurile legate de acestea. Biserica nu a urmarit desfiintarea vechilor datini, ci plasarea acestora intr-un nou context religios. Semnificativ in acest sens este exemplul papei Grigore I, care il sfatuieste pe episcopul Augustin "sa nu darame templele anglilor, ci sa ridice in ele altare crestine, pentru ca poporul sa vina in locurile sfinte obisnuite lui".
Azi gasim numeroase reminiscente din Saturnalia romana, in special la romani si popoarele slave. Sarbatoarea Craciunului este una a ospetelor bogate, dintre care se remarca ospatul colindatorilor la sfarsitul colindatului. Toata lumea se simte bine, veselia este cuvantul de ordine.
In mod similar, Saturnalia era sarbatoarea ospetelor copioase, chiar orgiastice, a vizitelor si a schimburilor de daruri. Un element aparte il reprezenta pozitia sclavului, care avea dreptul de a sedea la masa cu stapanul sau. Traditia s-a pastrat foarte bine la poloni si bielorusi, cand in a doua zi de Craciun, "Gospodarul cu sluga / Merg amandoi pe acelasi drum / Sluga si cu stapanul / Beau bere impreuna". In era crestina, taierea porcului are loc mai ales inaintea Craciunului si este facuta in chip ceremonios, ca o adevarata jertfa, intocmai ca si la Saturnalia, cand se alegea un rege al serbarii (dintre sclavi), care avea drepturi si libertati nelimitate, ce mai apoi era ucis.

Venirea lui Mesia, un moment decisiv al istoriei umane

Naşterea Mântuitorului a fost un eveniment aşteptat la acea vreme de poporul Iudeu, dar puţini au fost aceia care i-au înţeles adevărata menire. Puţini au recunoscut în Pruncul născut într-o iesle din Betleem pe Mesia, promisul lui Dumnezeu, cel care avea să devină Mântuitorul lumii întregi.

"În câmpia Betleemului, erau nişte păstori, care stăteau afară în câmp şi făceau de strajă noaptea, împrejurul turmei lor. Şi iată, că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor şi slava Domnului a strălucit în jurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare. Dar îngerul le-a zis: ." (Noul Testament, Evanghelia după Luca, 2, 8-11) Acesta este mesajul îngerului Domnului şi nu are relevanţă faptul că unii serbează naşterea Mântuitorului la 25 decembrie, alţii la 6 ianuarie, iar alţii argumentează că evenimentul a avut loc la începutul lunii octombrie, ideea este că un astfel de caracter, a cărui naştere, moarte şi înviere înseamnă atât de mult pentru familia umană, merită a fi sărbătorit de fiecare dată când avem ocazia.

Naşterea lui Iisus Hristos a avut loc într-un context istoric marcat de numeroase profeţii referitoare la venirea sa, dar poporul în mijlocul căruia s-a născut nu a crezut că El este Mesia, Cel promis. Cel care a prezis locul naşterii Sale a fost profetul Mica. "Şi tu, Betleeeme, Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi, din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei." (Vechiul Testament, Mica, 5,2) Betleem înseamnă "casa pâinii, casa îndestulărilor". Deşi anterior i se spusese Efrata, la acea vreme se numea Betleem sau Vifleem (Viflaim), nume sub care a fost preluat de tradiţia populară. Cu toate că părinţii pământeşti ai lui Iisus (Maria şi Iosif) locuiau în Nazaret (localitate în regiunea Galileea), ei erau originari din Betleem, cetatea lui David (regiunea Iudea). Printr-un ordin imperial, fiecare locuitor trebuia să "se înscrie" în cetatea sa de origine. Obligaţi de acest recensământ, părinţii lui Iisus s-au deplasat în Betleem, care a devenit locul naşterii sale. În acest fel, vechile profeţii au fost împlinite.

Steaua călăuzitoare

Sfânta naştere a fost marcată şi de apariţia unei stele strălucitoare pe bolta cerească. Trei magi (astrologi ai vremii) au interpretat aceasta ca fiind un semn al naşterii unui trimis al divinităţii şi au pornit în căutarea Lui. Veniţi din "Răsărit", cei trei (Baltazar, Gaşpar şi Melchior, aşa cum îi numeşte tradiţia creştină) au ajuns în oraşul Ierusalim, călăuziţi fiind de steaua strălucitoare. Crezând că un "Împărat" nu se poate naşte decât într-un oraş însemnat, precum era Ierusalimul, astrologii au ajuns la Irod, regele iudeilor, pe care l-au întrebat despre noul-născut. Mare le-a fost mirarea, aflând că în Cetatea Sfântă nimeni nu ştia despre un fiu de împărat ce tocmai s-a născut. Nici chiar împăratul Irod nu ştia şi s-a tulburat mult la auzul acestei veşti, el văzând în aceasta o posibilă ameninţare la adresa tronului său. Ştiind că Dumnezeu promise poporului un Mântuitor, Irod i-a adunat pe preoţii de seamă şi cărturarii norodului, de la care a aflat că în Betleemul din Iudeea avea să se nască Mesia. Astfel, Irod i-a îndrumat pe cei trei magi să meargă în Betleem, căci acolo ar fi locul indicat de profeţii. Ieşind de la Irod, astrologii au fost călăuziţi de steaua strălucitoare până la Betleem, unde aceasta s-a oprit. "După ce au ascultat pe împăratul, magii au plecat. Şi iată că steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor până ce a venit şi s-a oprit înaintea locului unde era pruncul. Au intrat în casă, au văzut Pruncul, cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pământ şi I s-au închinat; apoi şi-au deschis visteriile şi I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă." (Noul Testament, Evanghelia după Matei, 2,9-11) Aceste daruri aveau menirea de a arăta că Pruncul era Mesia, cel trimis de Dumnezeu, "Mielul care va ridica păcatele lumii".

seminarul tinerilor - cluj, ianuarie, 2008

Referitor la ultimul seminar, fr. Rudi doreşte să ne transmită câteva informaţii folositoare pentru cei care doresc sa participe, legate de modul de organizare, cazare, masă şi subiectele abordate. Fie ca numărul participanţilor să fie cât mai mare.

Dragi tineri,

Cred că aţi aşteptat cu nerăbdare să aflaţi când şi unde va avea loc următorul seminar. Îmi cer scuze că nu v-am anunţat mai repede, a fost numai vina mea. După cum poate unii dintre voi aţi aflat, următorul seminar va fi la Cluj, între 18-20 ianuarie, dacă vom trăi şi va fi voia Domnului ca acest seminar să aibă loc.

După cum bine ştiţi unul din lucrurile cele mai importante pentru ca acest seminar să poată avea loc este ca voi să vă anunţaţi dorinţa de a participa. Iar acest lucru îl puteţi face înscriindu-vă fie la reprezentantul vostru de zonă (nu am să mai amintesc cine sunt aceştia, cine nu îi ştie, să verifice celelalte anunţuri referitoare la seminariile din România), fie la mine prin email, la adresa rudilore32@yahoo.com sau prin telefon 0722593467. Cred că este simplu. V-aş ruga să faceţi acest lucru cât mai repede.

Următorul pas este ca reprezentanţii de zonă să îmi trimită listele cu cei care s-au înscris la ei pe listă CEL TÂRZIU PÂNĂ ÎN 31 DECEMBRIE 2007. În acest sens aş ruga pe reprezentanţii de zonă să fie cât mai operativi. Este o mică vacanţă de Sărbători aşa că aveţi timp suficient să daţi telefoane să aflaţi cine doreşte să vină la seminar.

Aceste liste trebuie să cuprindă următoarele informaţii:
- numele şi prenumele participantului;
- dacă are nevoie de cazare sau nu;

- de când intenţionează să vină la seminar (de vineri seara sau de sâmbăta dimineaţa);

- dacă va lua mesele la adunare sau nu;

- dacă are nevoie să fie aşteptat la gară sau ştie să ajungă la casa de adunare din Cluj.

Legat de seminar aş dori să vă mai dau următoarele informaţii:
- cazarea se va face la fraţi;
- pentru mâncare se va plăti 15 lei (adică 150.000 lei vechi), cu menţiunea că aceşti bani, dacă nu îi aveţi, nu trebuie să îi plătiţi. Nu am dori ca această sumă de bani să vă împiedice să veniţi la seminar.

Aş dori să vă reamintesc, în special pentru cei care poate veţi participa pentru prima dată şi nu numai, câteva din scopurile pe care ni le-am propus să le realizăm prin aceste seminarii, precum şi câteva recomandări.

Principalele scopuri pe care ni le-am propus să le realizăm, prin intermediul acestor seminarii, sunt:

- stimularea pentru studiul Cuvântului lui Dumnezeu;

- înţelegerea voii lui Dumnezeu cu privire la noi;

- înţelegerea modului de trăire a Cuvântului lui Dumnezeu;

- să învăţăm să lăudăm pe Dumnezeu prin cântări;- să ne cunoaştem mai bine unii pe alţii pentru a putea lega prietenii durabile;

- să ne încurajăm unii pe alţii;

- şi, nu în ultimul rând, să înţelegem că cel mai înţelept lucru pe care îl putem face, în lumea aceasta, este să ne consacrăm viaţa Domnului.

Regula de bază a seminariilor noastre este: Prezenţa obligatorie la toate studiile.

Legat de subiectele care urmează a fi dezbătute pe parcursul seminarului, v-aş ruga mult să le aprofundaţi. Este timp suficient până la seminar. Profitaţi de această scurtă vacanţă şi încercaţi să o folosiţi cât mai eficient. Căutaţi să găsiţi timp să vă uitaţi peste aceste subiecte. Ştiu că vă plac mai mult discuţiile libere dar pentru aceasta trebuie să vă pregătiţi. Nu puneţi instructorii într-o situaţie jenantă să nu aibă cu cine dezbate subiectele.

Un alt aspect pe care aş dori să-l punctez este faptul că în programul seminarului a apărut, la solicitarea voastră, o modificare, în sensul că, s-a scos filmul legat de viaţa reformatorilor şi s-au introdus două ore de părtăşie. Legat de această parte de program (părtăşie) v-aş ruga să ne aducem cu toţii contribuţia; şi anume: să pregătim cântâri în grup sau individual, poezii, rugăciuni, experienţe şi alte lucruri pe care le consideraţi benefice pentru zidirea noastră.

Fiindcă am avut unele sesizări, la celelalte seminarii, referitor la ţinuta surorilor, aş dori să vă fac câteva recomandări: Ştiu că este frig afară, dar dacă puteţi, ar fi de preferat, să veniţi în fuste (bineînţeles numai surorile) care să fie adecvate, ca lungime. De asemenea daca purtaţi bijuterii aş dori ca acestea să fie cât mai discrete posibil. Vreau ca prin aceste recomandări, fiecare din noi, să fim o binecuvântare pentru celălalt. Ştiu că veţi ţine cont de aceste recomandări şi vă mulţumesc pentru aceasta.

Vă aşteptăm pe toţi cu drag.

Mai multe informaţii referitoare la seminar, pe forumul tinerilor.

Îmi permit o sugestie. Pentru fluidizarea discuţiilor şi un studiu cât mai coerent posibil, participanţii sunt rugaţi să parcurgă, în prealabil, subiectele ce urmează a fi dezbătute. O minimă cunoştinţă despre cele discutate ajută foarte mult pe cel care conduce studiul, iar eficienţa acestuia creşte. Domnul să vă dea o inimă potrivită tuturor!

Naşterea Mântuitorului, sub semnul divinităţii

Profeţiile, promisiunile şi miracolele care au precedat venirea Fiului lui Dumnezeu

Încă înainte de naşterea Sa, viaţa Mântuitorului s-a aflat sub providenţa divină. O serie de profeţi antici i-au anunţat venirea, iar naşterea a fost anticipată de mai multe miracole. Cu toate acestea, deşi un întreg popor Îl aştepta pe Mesia, puţini au fost cei care au văzut în Iisus din Nazaret pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Pentru creştinii de pretutindeni, Crăciunul, în esenţă, marchează începutul celei mai importante religii a lumii. Fără naşterea lui Iisus din Nazaret şi fără crucificarea pe Dealul Căpăţânii sau Golgota, azi nu am fi îndrăznit să sperăm la mântuire. Întreaga viaţă a Fiului lui Dumnezeu, întrupat în pământean acum 2.000 de ani, a fost una consacrată unui ideal nobil – mântuirea omului. Poate astăzi, într-o lume a vitezei şi tehnologiei, relatările despre viaţa Mântuitorului ne apar ca o poveste. Însă miracolele legate de viaţa Sa sunt prezente nu numai în Biblie, dar şi în scrierile celor care nu au crezut în El ca fiind Fiul lui Dumnezeu. Ele au fost nişte realităţi de necontestat pentru contemporanii Săi. Încă înainte de naşterea Sa, întreaga viaţă a lui Iisus a fost pusă sub semnul providenţei. Naşterea Lui a fost prevestită cu mulţi ani înainte şi venirea Sa a fost aşteptată de un întreg popor. Totul a început cu promisiunea făcută de Dumnezeu lui Avraam, strămoşul poporului Israel, conform căreia în "el şi sămânţa sa" se vor binecuvânta toate popoarele pământului. Saul din Tars, în tinereţile sale un aprig prigonitor de creştini, convertit mai târziu în urmaş al lui Mesia, a explicat că sămânţa lui Avraam a fost Iisus Hristos.

Profeţii şi miracole

De-a lungul timpului, mai mulţi profeţi au anunţat venirea unui lider spiritual al israeliţilor. Unii dintre aceştia au prevestit până şi locul de obârşie al viitorului Mesia: "Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între ţinuturile lui Iuda, totuşi, din tine Îmi va ieşi Cel care va stăpâni în Israel şi a cărui origine este din timpurile străvechi..." (Mica, în cap. 5). Cu toate că existau multe profeţii referitoare la trimiterea unui Mântuitor din partea lui Dumnezeu, poporul nu L-a primit pe Iisus ca pe Mesia, decât într-un număr foarte restrâns. Promisiunile referitoare la Mesia au fost înţelese greşit, israeliţii aşteptând un lider politic care avea să elibereze statul de sub dominaţia romană. Nu a fost aşa, căci Mesia dat de Dumnezeu venise să elibereze nu numai poporul Israel, ci toată omenirea, mântuind-o. Venirea Sa a fost precedată de Ioan Botezătorul, a cărui naştere a fost şi ea una prevestită printr-un miracol. Unul dintre preoţii iudei a fost înştiinţat de un înger, pe când îndeplinea slujba religioasă la altar, că soţia sa, înaintată în vârstă şi stearpă, va naşte un fiu care va pregăti poporul pentru a-L întâmpina pe Cel promis de Dumnezeu. Însă preotul s-a îndoit, iar îngerul Gavril i-a spus că va rămâne mut până în ziua împlinirii promisiunii. Şi aşa s-a întâmplat. După naşterea sa, Ioan Botezătorul a trăit o viaţă închinată lui Dumnezeu, întorcând inimile oamenilor către lucrurile sfinte şi profeţind venirea unui Mântuitor.

Îngerul păzitor

Acelaşi înger s-a arătat şi unei tinere care servea în Templu şi a cărei viaţă fusese închinată către cele sfinte, încă de la vârsta de 3 ani. El i-a spus că ea fusese aleasă de Dumnezeu să nască un copil sfânt "care va fi chemat Fiul Celui – Prea – Înalt" (Luca, în cap. 1). Având o viaţă deosebită şi credinţă în promisiunile divine, tânăra fecioară Maria a primit cu bucurie încredinţarea îngerului. Apoi, a fost rândul logodnicului acesteia, Iosif, să aibă parte de vizita îngerului, pentru a-l lămuri că Pruncul ce se va naşte este de sorginte dumnezeiască. Înaintea naşterii, cei doi s-au deplasat din Nazaret în Betleem, pentru a se supune înregistrării recensământului roman. Aşa se face că Iisus s-a născut în Betleeem, împlinind profeţia divină. Aceeaşi providenţă a fost alături de magii călăuziţi de o stea strălucitoare, care i-au prezentat pruncului nou născut daruri precum unui mare împărat. La câteva luni după aceea, Irod, conducătorul Iudeii, fiind în prealabil vizitat de magi, care îi preziseră că în regatul său se va naşte un fiu de împărat, a dat poruncă să fie ucişi toţi copiii de parte bărbătească ce nu împliniseră încă doi ani. Avertizaţi de înger, Maria şi Iosif s-au refugiat în Egipt, salvând astfel viaţa lui Iisus. Întoarcerea lor a însemnat împlinirea unei alte profeţii: "Din Egipt am chemat pe Fiul Meu". (Matei, în cap. 2) Cu toate aceste semne divine şi împliniri ale profeţiilor, puţini au crezut în Iisus ca fiind Mesia. Aveau să treacă de atunci câteva secole până ce El a fost recunoscut ca Hristos, Fiul lui Dumnezeu, iar creştinismul să devină religia oficială a Imperiului Roman, care domina atunci lumea.

o veste minunată

Odată, demult, într-un miez de noapte s-a cântat de către îngeri, ca pe nişte harfe de aur: "Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui". Aceasta era o cântare de mărire din cer, şi colinele Iudeii răsunară în noaptea naşterii Domnului de aceste glasuri armonioase, ce aduceau solia de pace, vestind pământului că în milenara lui existenţă a avut loc cel mai mare eveniment atunci, când cohortele oştilor cereşti s-au unit cu îngerul ce aduse-se păstorilor din câmpia Betleemul mesajul ceresc: "Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David, vi s-a un mântuitor, care este Hristos, Domnul." (Luca 2:10, 11)
Mai multe, pe blogul studentul de Biblie.

mari reformatori (II)

Viaţa lui Jan Hus s-a înscris între acelea ale marilor reformatori religioşi ai veacurilor trecute. A fost un perseverent apărător al adevărului, luptând până în ultima clipă a vieţii împotriva unui sistem religios pervertit, ce se pretindea a fi Mireasa lui Cristos. Încă înainte de naşterea sa în Boemia, teritoriu cu populaţie preponderent cehă, dar fiind din punct de vedere administativ considerat tărâm german, Evanghelia fusese tradusă, iar serviciile religioase erau ţinute în limba cehă. În rândul maselor se simţea nevoia unei schimbări religioase. Oamenii începuseră să realizeze că dominaţia bisericii catolice nu reprezenta Împărăţia de 1.000 de ani a lui Cristos. Iar papa nu se comporta precum un vicar al lui Dumnezeu pe pământ.

Terenul pentru Jan Hus a fos pregătit de mare reformator ce i-a precedat – englezul John Wycliffe. Regina Angliei, care fusese convertită la învăţăturile lui Wycliffe, era o prinţesă originară din Boemia, iar prin influenţa ei, lucările reformatorilor au fost larg răspândite în ţara natală. Chiar înaintea lui Hus, în Boemia au existat numeroase nume care s-au ridicat pentru a condamna sistemul papal, afirmând că singura autoritate căreia credincioşii trebuie să i se supună este Dumnezeu. În faţa acestor ameninţări, conducerea bisericii de la Roma nu a rămas pasivă şi a încurajat permanent predicarea în limba latină, o limbă pe care cei mai mulţi din popor nu o cunoşteau, încercând să-şi asigure în continuare supremaţia, în spatele ingnoranţei maselor.

Într-un asemenea context socio – religios a apărut Jan Hus, la sfârşitul secolului al XIV-lea. El a provenit dintr-o familie modestă. Tată său a murit pe când Hus avea o vârstă fragedă, iar mama lui a fost cea care s-a îngrijit de educaţia primită. Ea era o femeie evlavioasă şi considera educaţia şi temerea de Dumnezeu ca fiind cele mai preţioase comori. Astfel, a căutat să îi asigure şi fiului ei această moştenire. Hus a studiat la şcoala provincială, după care, în 1386, a ajuns la Universitatea Karl, din Praga, fiind primit ca student bursier şi obţinând la absolvirea studiului gradul de "Magister Artium". La universitate, Jan Hus s-a distins repede prin străduinţe neobosite şi înaintare rapidă, în timp ce viaţa lui fără reproş şi purtarea amabilă şi curtenitoare i-au câştigat un respect unanim. El a fost un adept sincer al bisercii catolice şi un cercetător sârguincios al adevărului.

După terminarea studiilor, el a intrat în rândul preoţiei, devenind în scurtă vreme o figură cunoscută şi apreciată, ulterior el fiind chemat la curtea regelui. A fost numit profesor, iar mai târziu, rector al universităţii la care studiase. În doar câţiva ani, umilul student bursier a devenit mândria ţării, iar numele lui s-a făcut cunoscut în ţările din jur. Prin intermediul lui Hieronymus din Praga, întors din Anglia, Jan Hus a ajuns să aprofundeze operele profesorului de teologie din Oxford, John Wycliffe, opere care l-au încântat în mod deosebit. El a citit cu interes lucrările respective, socotindu-l pe autorul acestora ca fiind un creştin sincer şi era înclinat să privească favorabil reformele religioase pe care acesta le pomova.

Cam în aceeaşi perioadă, la Praga au sosit doi străini din Anglia, oameni de cultură, care primiseră lumina lui Wycliffe şi veniseră să o răspândească şi în acea partea a Europei. Probabil, dacă ar fi început cu un atac deschis contra papei, ar fi fost repede reduşi la tăcere de către autorităţi. Ei, în schimb, au folosit alte mijloace pentru a-şi atinge scopurile. Fiind pictori talentaţi, cei doi au expus două tablouri într-un loc public. Unul reprezenta intrarea lui Isus în Ierusalim, blând şi călare pe un asin, aşa cum ne spune Matei, în cap. 21, urmat fiind de ucenicii Săi, ce purtau veşminte prăfuite de călătorie. Tabloul al doilea reprezenta o procesiune pontificală, papa fiind înveşmântat în hainele lui bogate, purtând o coroană întreită, călare pe un cal alb, strălucitor, împodobit cu cele mai de preţ podoabe, precedat de trompetişti şi urmat de cardinali şi prelaţi în veşmite scumpe. Cele două reprezentări au constituit o predică mută, ce a atras atenţia tuturor claselor de oameni. Mulţimile veneau să privească picturile şi cu toţii înţelegeau morala, fiind impresionaţi de contrastul dintre blândeţea şi umilinţa Domnului Isus şi mândria papei, pretinsul Său rob. O tulburare mare a cuprins Praga, iar cei doi au fost nevoiţi să părăsească în grabă oraşul.

Unul dintre cei care au înţeles mesajul a fost şi Jan Hus, care a predat ideile inovatoare ale lui Wycliffe studenţilor săi. Mulţi dintre aceştia fiind germani, au dus cu ei lumina şi în patria natală. În anii care au urmat, Hus a predicat teoria reformei în bisericile din Praga. Veştile despre activitatea sa au ajuns şi la Roma, iar Hus a fost somat să se prezinte înaintea papei. Evident, dacă s-ar fi supus, s-ar fi expus la o moarte sigură. Regele şi regina Boemiei, Universitatea, membrii nobilimii şi angajaţii guvernului s-au unit pentru a cere suveranului pontif să îngăduie ca Hus să rămână la Praga. Papa nu a privit cu ochi buni această susţinere a lui Hus şi a procedat la judecarea şi condamnarea lui Hus, declarând oraşul Praga sub interdicţie. Pe vreme aceea, o astfel de sentinţă era menită a creşte spaima maselor vizavi de papă, care era privit ca însuşi reprezentantul lui Dumnezeu, ţinând cheile cerului şi iadului, şi având puterea de a pronunţa judecăţi. Se credea că atâta vreme cât acea interdicţie era menţinută, porţile cerului erau închise pentru regiunile respective, iar morţii aruncaţi afară din paradis. Toate slujbele religioase erau suspendate, bisericile închise, iar morţii înmormântaţi fără slujbă religioasă. Datorită predicilor ţinute de Hus în Capela Betleem din Praga, în limba cehă, precum şi a mesajului său dur la adresa vieţilor imorale şi pline de lăcomie şi desfrâu, el a fost excomunicat de papă, după ce, în prealabil, episcopul de Praga i-a interzis a mai ţine slujbe religioase. Însă Hus nu a respectat deciziile superiorilor săi şi, beneficiind de suportul curţii regale, el a continuat să îşi promoveze ideile privind libertatea religioasă şi de gândire, încă un an. Principalele acuze pe care el le-a adus bisericii romane au fost acelea că apela la cruciade pentru a-şi motiva propriile interese şi obţinerea de venituri din emiterea indulgenţelor şi bulelor papale pentru iertarea păcatelor.

După un timp, Praga a fost cuprinsă de tulburări fără precedent, iar o mare parte dintre locuitori îl acuza pe Hus ca fiind cauza tuturor nenorocirior care se abătuseră asupra lor, cerând a se preda Romei. Pentru a potoli furtuna, Hus s-a retras un timp în satul natal. Între 1412 – 1414, Jan Hus s-a refugiat în Boemia de sud, în Ziegenburg şi în cetatea Krakovec, din Boemia centrală. În perioada refugiului său a scris mai multe lucrări în limba cehă, folosind o limbă literară şi contribuind la traducerea Bibliei şi a Vechiului Testament (1413) în lucrarea Postila. Deaorece papa Johannes XXIII a pornit o nouă cruciadă împotriva oraşului Neapole, promiţând iertarea păcatelor tuturor celor care participă la această cruciadă, Hus a luat din nou atitudine, străbătând Boemia ca predicator. În cursul periplului său, mase mari de localnici i s-au alăturat.

Hus a revenit în Praga şi a continuat să ţină discursuri şi mai dure la adresa papei, predicând cuvântul lui Dumnezeu în toate bisericile. Astfel, şi-a atras de partea sa atât o mare parte a poporului, cât şi curtea regală. Alături de el a fost şi bunul său prieten Hieronymus, care continua munca începută de Wycliffe, în Anglia. Tot în acea perioadă, schisma în sânul bisercicii catolice atingea culmi de nebănuit, trei papi ajungând să-şi dispute supremaţia, pornind războaie unul împotriva altuia. Însă Hus îi condamna permanent, tunând împotriva lor şi acuzând pe faţă nelegiuirile Romei.

În anul 1414, el este convocat la Conciliul de la Constanţa (o aşezare pe malul lacului Boden, între Germania şi Elveţia de azi). Însuşi împăratul german Sigismund i-a asigurat lui Jan Hus drum liber, printr-o scrisoare oficială, emisă în acel an. Astfel, Hus s-a prezentat la Constanţa, beneficiind de o primire călduroasă din partea autorităţilor şi a locuitorilor. Însă, la scurt timp, papa a ordonat arestarea sa. Poporul şi împăratul Sigismund nu au putut accepta iniţial această sfidare a decretelor imperiale, dar, au fost nevoiţi a se supune ordinelor primite de la Roma. Ulterior, Hus a fost condamnat la moarte, prin arderea sa pe rug. De atunci ne-au rămas memorabilele cuvinte, "o sancta simplicitas!" (o, sfântă naivitate), spuse de Hus, în timp ce, înainte de a fi aprins focul, o batrânica, pătrunsă de fervoare religioasă, s-a apropiat şi ea de rug, aruncând un manunchi de nuiele. Probabil credea că prin gestul său, de a contribui la arderea unui presupus eretic, îşi va mântui sufletul. Ori, poate, considera că îşi va aduce aportul la stârpirea ereziei din poporul Domnului. Niciuna din cele două nu s-au întâmplat. Mai mult, viaţa lui Jan Hus a rămas în istorie ca un exemplu viu de luptă pentru un ideal, în acest caz, idealul Adevărului suprem. După moartea sa, mulţi credincioşi i-au călcat pe urme, promovându-i ideile. În plan social, activitatea lui Hus s-a lăsat cu urmări dintre cele mai remarcabile, masele trezindu-se şi revoltându-se împotriva conducerii religioase papale care le-a subjugat atâtea secole. La scurt timp după arderea lui Hus, a fost rândul lui Hieronymos să ajungă pe rug, tot la Constanţa, după ce a intrat în cetate, la auzul veştii morţii prietenului său.

Ca o palidă consolare, în 1999, fostul papă, Ioan Paul al II-lea, şi-a cerut iertare în numele bisericii catolice pentru uciderea lui Jan Hus

primii 5.000

O cifră rotundă. Primii 5 mii de vizitatori ai acestui blog. Cu o medie de aproape 20 de vizitatori pe zi, putem spune că nu am apărut degeaba. Aşteptăm sugestii şi comentarii cu privire la articolele postate. Ce aţi vrea să mai postăm şi ce consideraţi că nu ar trebui să apară prea des. Domnul să vă binecuvânteze pe toţi!

aşteaptă, suflete

Tinerii din Baia Mare, duminica trecută, cu o cântare învăţată de curând.

the three visitors / cei trei vizitatori

Ultimele întâlniri ale tinerilor din Baia Mare au avut ca studiu capitolele 18 – 20 din Geneza. Ele relatează câteva episoade legate de Avraam şi Lot. Mai întâi, pe când Avraam şedea sub stejarii din Mamre, a avut parte de trei vizitatori din cer. Încă de la început, s-a arătat primitor cu ei şi le-a oferit cele mai bune bucate. După aceasta, ei îl înştiinţează de faptul că în anul următor, Sarah, soţia sa, va avea parte de un fiu, întărind, în acest fel, promisiunea conform căreia Avraam va ajunge un popor mare şi puternic, în care vor fi binecuvântate toate popoarele pământului. La plecare, unul dintre vizitatori, căruia Avraam i se adresează cu titlul de „Adonai”, îi spune că, din cauza păcatului nespus de mare al Sodomei şi Gomorei, aceste cetăţi vor fi nimicite. În această situaţie, Avraam ia rolul unui mediator pentru cetatea Sodomei, rugându-se Domnului pentru cruţarea ei, în cazul în care acolo se vor găsi cel puţin 10 oameni credincioşi. Domnul, redat de autor, în întreg capitolul, cu termenul de Yehovah, îi promite că într-o asemenea situaţie, cetatea nu va fi nimicită.

Principalele idei asupra cărora ne-am axat studiul au fost legate de termenii folosiţi în legătură cu vizitatorii şi promisiunile făcute lui Avraam. Din textul capitolului 18 se pare că Avraam a vorbit cu unul dintre cei trei, pentru care foloseşte un termen ce se adresează exclusiv divinităţii (conform Concordanţei Strong). „Adonai” (sub formă de plural) nu se foloseşte în relaţiile umane. În timp ce termenul „domnul meu”, utilizat de Sarah, pentru a-l numi pe Avraam, este, în versetul 12, „adon”. Acesta înseamnă „suveran”, însă el are atât valenţe umane cât şi spirituale. De aici deducem că Avraam ştia cu cine stătea de vorbă. El şi-a dat seama că vizitatorii erau trimişi de Dumnezeu. Pentru a întări această idee, autorul, Moise, foloseşte pentru interlocutorul lui Avraam un alt termen: Yehovah. Însă, Avraam nu i se adresează cu acest apelativ.

Doi dintre vizitatori au plecat către Sodoma, o cetate – reşedinţă a acelei regiuni, însă interlocutorul lui Avraam a rămas. Coroborând aceasta cu faptul că Lot li se adresează celor doi vizitatori ai săi cu titlul de „adon”, putem deduce că unul din cei trei purta un rang superior. Folosirea lui „Adonai” ne poate sugera faptul că El a fost Logosul.

Vom reveni cu continuarea relatării din cap. 19.

.........................................

During our last youth meetings we had in Baia Mare, we studied Genesis 18 - 20. They present a few episodes related to Abraham and Lot. First, when Abraham was sitting under the oaks of Mamre, he had three visitors from above. From the beginning, he showed them hospitality and offered them the best food he had. Next, they let him know that the next year, Sarah, his wife, would have a baby, making stronger the promise about Abraham becoming a great and strong nation, that would be a blessing for all mankind. Before their departure, one of the visitors, who Abraham calls “Adonai”, tells him that, because of a very grievous sin of Sodom an Gomorrah, these cities would be destroyed. Hearing that, Abraham acts like a mediator for the city of Sodom, begging Lord for its salvation, in case there would be at least ten righteous found there. The Lord, named by the author, in the entire chapter, as Yehovah, promises Abraham that in such a case, the city would be spared.

The main ideas of our study referred to the terms used to name the three visitors and to the promises made to Abraham. Reading the text of the 18^th chapter, it seems that Abraham spoke to one of those three, using a term that refers to a divine being, exclusively (Strong concordance). “Adonai” (as a plural) is not used in regular human relations. While the term my “lord”, used here by Sarah, to call her husband, is “adon” (v. 12). This means sovereign, but it is used for both human and spiritual beings. It is a sign for us to see that Abraham knew to whom he was talking to. He realized those visitors had been sent by God. For putting this more obvious, the author, Moses, uses another term to call Abraham’s visitor: Yehovah. But he is not called by Abraham with this name.

Two of the visitors left for Sodom, a capital city of that region, but the one Abraham talked to remained. Connecting this with the fact that Lot called his two visitors “adon”, we can get to the conclusion that the other visitor had a superior rank. The using of term “Adonai’ may suggest us he was the Logos.

We will continue with the 19^th chapter.

viaţa şi lucrarea lui Dumitru Cornilescu

"Cei 4-5 ani în care a tradus Biblia rămân pentru toţi cei care l-au cunoscut pe Dumitru Cornilescu, o enigmă. Nimeni, nici chiar soţia lui, nu ştie multe lucruri cu privire la această perioadă din viaţa lui. Cum a fost posibil ca un singur om, într-un timp atât de scurt, să facă o lucrare atât de mare, de grea şi de importantă? Niciodată nu se mai întâmplase aşa ceva. Nu numai că a realizat această lucrare singur, într-un timp record şi fără să aibă o pregătire specială, dar era şi bolnav, nu ştia ebraica, trăia într-o ţară cu posibilităţi reduse şi mai ales era în necunoştinţă totală despre elementele esenţiale ale mântuirii." Citiţi câteva gânduri despre Dumitru Cornilescu pe blogul studentului de Biblie.

'Naintea lui Isus

Sub îndrumarea lui Rudi am reuşit să învăţăm multe cântări. Progresul făcut în ultimul an este unul evident.

Isuse, condu-m-aici

Tinerii din Baia Mare, în timpul adunărilor duminicale. Cântarea a fost înregistrată la mijlocul lunii octombrie.

seminar, oct., 2007

giving you'll gain

Why do we make presents? Everybody is saying that this is the time of sharing, of loving? Do we feel that? We have to think that God gave us His only Son to redeem us. Can we have a greater present than this? I don't think so. If God gave us such a present, why we are not able to give at least a smile, a card, a hand when somebody is in need? Read more on Persa's blog.

mari reformatori (I)

În cadrul ultimelor seminarii ale tinerilor, cei care au participat au avut posibilitatea urmăririi unor filme referitoare la câţiva din oamenii remarcabili ai istoriei bisericii. Aceştia şi-au dedicat viaţa răspândirii, promovării şi apărării adevărului, în contextul unei dominaţii a bisericii de la Roma. Săptămânal vom posta câteva date privind viaţa şi activitatea marilor reformatori (şi nu numai), cei prin care Dumnezeu nu a lăsat lumina să fie biruită de întuneric. Pentru început, John Wycliffe.

John Wycliffe a fost primul şi unul dintre cei mai mari reformatori ai creştinismului. El s-a născut într-o mică localitate din Anglia, în prima jumătate a secolului al XIV-lea. Încă din tinereţe el a fost instruit în diferite ştiinţe, manifestând o puternică dorinţă de cunoaştere. Prin aprofundarea studiilor de filozofie, teologie, dar şi de drept, el a devenit unul dintre cei mai erudiţi teologi ai vremii sale. A studiat la Oxford, universitate la care a ajuns, mai târziu să predea. Cunoştinţele sale avansate în anumite ştiinţe l-au impus ca o autoritate în universitatea din Oxford.

Însă John Wycliffe a rămas în memoria urmaşilor săi pentru faptul că a iniţiat în Anglia o mişcare de reformă religioasă, morală şi civilă. Datorită acestui fapt, el a fost numit şi „Luceafărul de dimineaţă”, nu numai al Reformei din Anglia, dar al întregii creştinătăţi. Odată declanşat, protestul împotriva bisericii de la Roma nu mai putea fi oprit. Acesta a deschis lupta pentru emanciparea bisericilor şi a popoarelor.

Principalele idei promovate de Wycliffe au avut ca bază de pornire Biblia. Încă din colegiu, el a arătat o dorinţă nestăvilită pentru studiul Scripturilor, fapt care l-a determinat să tragă anumite concluzii, contrare a ceea ce biserica romană predicase până atunci. El a pretins că Biblia era Cuvântul lui Dumnezeu şi că în ea oricine putea găsi planul de mântuire a omenirii. Un plan care îl avea în centru pe Cristos, singurul mijlocitor între Dumnezeu şi om. Pe de altă parte, el a remarcat că Roma părăsise Cuvântul lui Dumnezeu, în schimbul tradiţiei omeneşti, şi i-a acuzat pe preoţi de faptul că au înlăturat Scripturile. El a cerut insistent ca Biblia să fie redată poporului, iar autoritatea ei să fie din nou restabilită în Biserică. Până la acea vreme, Cartea Sfântă putea fi citită doar în latină şi greacă, limbi inaccesibile muritorilor de rând.

Pe plan politic, John Wycliffe s-a distins printr-o lucrare laborioasă şi plină de pericole. Prin poziţia sa de capelan al regelui Angliei, el a luat atitudine faţă de tributul pe care acesta îl plătea suveranului pontif şi a arătat că autoritatea papei asupra conducătorilor pământeşti era o pretenţie exagerată, în contradicţie atât cu raţiunea, cât şi cu legile divine. Datorită faptului că învăţăturile lui Wycliffe erau bine văzute de intelectualitatea engleză, atât regele, cât şi nobilii, au reflectat asupra ideilor acestuia şi au hotărât să nu mai dea tribut papei. Aceasta a iscat în Anglia o adevărată furtună împotriva supremaţiei papale. A fost momentul în care biserica de la Roma l-a văzut pe Wycliffe ca un duşman şi a dorit să-l elimine, odată pentru totdeauna.

Pe de altă parte, Wycliffe a atacat biserica romană şi prin viziunile sale faţă de aşa numiţii călugări cerşetori. Aceştia erau nişte călugări care pozau în ultimii sărmani ce trăiau din mila oamenilor. Însă, cu ceea ce strângeau, au acumulat averi imense, sfidându-i pe cei cărora le predicau o viaţă simplă. De asemenea, călugării respectivi nu ezitau să recurgă la practici imorale, pervertind tineretul. În acest fel, educaţia morală a vremii a fost grav afectată. Autoritatea acestora a fost întărită de faptul că papa le acordase puterea de a primi mărturisirea şi de a acorda iertare. În acest fel, marii criminali şi-au găsit un refugiu, cumpărându-şi libertatea şi ispăşirea de pedeapsă. Faţă de acest sistem corupt şi desfrânat creat în jurul călugărilor cerşetori, Wycliffe nu a manifestat nicio urmă de îngăduinţă, declarând că el era fals şi că trebuia desfiinţat.

În calitate de ambasador regal, timp de doi ani, el a luat parte la o conferinţă, alături de trimişii papei, în Ţările de Jos. A fost un bun prilej ca Wycliffe să-i cunoască mai bine pe aceia care pretindeau că sunt locţiitorii lui Dumnezeu pe pământ. Întors în Anglia, el a continuat, cu şi mai mare înverşunare, să critice sistemul corupt al papalităţii şi să declare lăcomia, mândria şi înşelăciunea, drept idolii cei mai de seamă ai Romei.

Împotriva sa, papa Grigore al XI-lea a emis trei bule, prin care el cerea autorităţilor engleze să ia măsuri imediate pentru reducerea la tăcere a acestui eretic. A urmat un şir lung de procese, asupra cărora nu vom insista în materialul de faţă, cărora Wycliffe le-a făcut faţă cu succes. Contrar celor prognozate de papă, teologul englez nu a sfârşit pe rug, în schimb, suveranul pontif a decedat subit. Pentru supremaţia Romei s-au războit doi papi, fiecare văzând în celălalt Anticristul. În acest context, situaţia lui John Wycliffe nu a reprezentat o prioritate, astfel că acesta a scăpat pentru un timp de represiunile papalităţii. Însă, schisma creată în biserică după moartea papei Grigore al XI-lea şi luptele interne care au măcinat creştinătatea aveau să arate oamenilor de rând adevărata faţă a papalităţii.

Wycliffe a avut şi o bogată activitate de răspândire a adevărului şi luminii. În acest scop, el a pregătit un grup de predicatori pe care i-a trimis de-a lungul şi de-a latul regatului Angliei, pentru a le oferi, în special bătrânilor, săracilor şi celor bolnavi, vestea bună a harului lui Dumnezeu. El, personal, în calitate de profesor de teologie, a predicat Cuvântul lui Dumnezeu în aulele Universităţii Oxford. Datorită calităţilor sale deosebite ca şi teolog şi orator, el a primit titlul de „doctor al Evangheliei”.

Reforma începută de Wycliffe s-a pus în mişcare nu atât prin scrierile sale, cât prin modul în care s-a făcut ascultat şi înţeles atât de oamenii simpli, cât şi de conducătorii timpului său. Deşi el ne-a lăsat câteva lucrări scrise de mare valoare, totuşi Wycliffe este mai cunoscut pentru faptul că a fost primul traducător al Bibliei în limba engleză. Se presupune că cele patru evanghelii traduse în engleză sunt opera sa, restul cărţilor fiind rodul muncii colaboratorilor săi. Lucrarea sa a beneficiat de un mare succes, fiind primită cu entuziasm de intelectualitatea engleză. Pe acea vreme, tiparul nu fusese încă inventat, iar răspândirea cărţilor se putea face doar prin copierea lor. Datorită faptului că, deşi în transcrierea Bibliei în limba engleză se angajaseră numeroşi copişti, aceştia puteau cu mare greutate face faţă cererilor. Unii cupărau doar părţi din ea, iar în alte cazuri, câteva familii mai bogate îşi uneau resursele pentru cumpărarea unui exemplar.

O dată cu apariţia versiunii engleze a Bibliei, autorităţile religioase aveau de înfruntat nu opoziţia lui Wycliffe, ci aceea a Bibliei, care vorbea prin glasul popoarelor nemulţumite de conducerea pontificală. Astfel că profesorul Universităţii Oxford a fost chemat la Roma pentru a da explicaţii în legătură cu activitatea sa. Conştient că un drum la Roma ar putea fi şi ultimul, Wycliffe nu a dat înapoi, însă starea de sănătate l-a împiedicat să facă acest lucru. Nu după mult timp, Wycliffe avea să părăsească această lume, lăsând în urma sa începută lucrarea de eliberare a popoarelor de prejudecăţile în care fuseseră ţinute închise timp de secole. El a deschis ochii oamenilor, arătând că suveranul bisericii este reprezentantul lui Dumnezeu pe pământ doar cu numele şi că adevăratul cap al Bisericii este Cristos, în afara căruia nu există autoritate. Orizontul larg al minţii sale, claritatea cugetărilor, hotărârea de a păstra adevărul şi curajul cu care l-a apărat, l-au făcut greu de egalat de cei care i-au urmat pe drumul Reformei. Curăţia vieţii, stăruinţa neobosită în studiu şi muncă, integritatea de care a dat mereu dovadă, iubirea şi credincioşia ce i-au caracterizat lucrarea au fost trăsăturile definitorii ale primului reformator al creştinismului. Şi aceasta, în ciuda întunericului şi stricăciunii morale a veacului în timpul căruia s-a ridicat.

iubiri altruiste

Altruismul este în opoziţie cu egoismul. Tot aşa făptura nouă este în opoziţie cu cea veche. Numai în minte şi voinţă au trecut lucrurile vechi. De fapt, lupta nu încetează până când muritorul acesta îl vom depune în ţărână. Ap. Pavel sintetizeză bine conflictul când zice: "Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi." (Galateni 5:17). Şi totuşi, în această continuă încleştare, iubirea dezinteresată trebuie să fie trăsătura definitorie a creştinului. "Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietatea altuia." (Romani 12:10).
Mai multe, pe blogul studentului de Biblie.

ştiinţa ştiinţelor

Omul necredincios cere dovezi palpabile pentru a crede în Dumnezeu. Dar Dumnezeu nu este asemenea naturii noastre ca să poată fi pipăit. El este dincolo de spaţiu şi anterior timpului. Nouă ni s-a descoperit prin Cuvântul Său, prin creaţia Sa şi prin natura înconjurătoare. Dacă Dumnezeu personal nu poate fi observat cu simţurile noastre fizice, nu înseamnă că existenţa Lui este o utopie. Nici electronii nu se văd şi totuşi există. "Dumnezeu este Duh", iar omul fiind materie nu poate să-L vadă. "Nimeni n-a văzut pe Dumnezeu" (Ioan 1:18).
Citiţi întreg articolul pe blogul studentului de Biblie.

promises

Young Romanian Bible Students, at their last seminar, in Baia Mare, oct. 2007. Music by Alan Jackson - standing on the promises

lumini în întuneric

Suntem noi lumini în întunericul lumii? O întrebare actuală, al cărei răspuns trebuie să ne arate gradul dezvoltării noastre spirituale.

"Acum aproape 2000 ani, Pământul a avut onoarea să fie cercetat de adevărata Lumină. În Isus erau concentrate viaţa şi Lumina oamenilor. Această Lumină a luminat, luminează şi va lumina pe orice om venind în lume. Pe tot parcursul vârstei creştine, acest obiectiv – de a fi lumina lumii – a fost îndeplinit de adevăraţii urmaşi ai Domnului. Căci Dumnezeu care a zis: "Să lumineze lumina din întuneric", ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să străluciască lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos. (2 Corinteni 4:6). Toţi cei prin care Domnul a reflectat lumina peste lumea aflată în întuneric, sunt demni de a fi numiţi: "Voi sunteţi lumina lumii". Mai multe, pe blogul studentului de Biblie.

drops of love

Persida talks about the way we love those around us. How can we give love to the others? Can we love those who did wrong to us? Are we able to give at least a little drop of love to our enemies?

"To love someone, it is to be able to give everything you have, only for that person to be happy. The true love, it comes when you can be happy when you made somebody to be happy, even if you don't feel very well. One of the hardest thing to do it's to love a person that did something wrong to you; and it's even harder when that person used to be a very close friend."
Read more, on her blog.

mană pentru israel, hrană pentru mine

Israelitul se trezea dimineaţa înainte ca soarele să-i spulbere masa acelei zile şi şi-o însuşea. Timp de 40 de ani, cu excepţia sabatelor, poporul lui Dumnezeu îsi umplea omerul cu mană pentru câte o zi, înainte ca strălucirea soarelui să le fure „energia” acelei zile. Ştim că acest popor a excelat prin nemulţumirile lui, dar nu-mi amintesc să fi cârtit că mana „este livrată” la o oră mult prea matinală şi că mai bine rămân flămânzi decât să-şi ridice ochii din puf. Mai multe, pe blogul lui Dănuţ Pode.

poze seminar tineri, oct, 07

seminar octombrie, 07 (3)

Şi ultimul set de poze de la seminarul tinerilor. În curând nu o sa mai gasim o poza în care să nu fie şi un aparat foto. Indispensabil, de altfel!

O rugăminte

Din cauza unor comentarii prezente pe acest blog, unii fraţi au fost denigraţi în mod public. Evident, nu putem opri pe cineva să se exprime aşa cum doreşte. Însă, cei care o fac aici sunt rugaţi să respecte o singură condiţie. Să se semneze cu un nume (sau un ID) pentru a putea şti cine este autorul unui comentariu sau al altuia. Aşa cum am amintit anterior, noi nu încurajăm disputele de niciun fel, fie ele mânate de intenţii pozitive. În cazul în care comentariile conţinând atacuri la adresa unor fraţi vor continua să apară, ele vor fi moderate de administratorii blogului. Vă mulţumim!

iertarea / the forgiveness

Această cântare a fost înregistrată de surorile Dana şi Alina Neagu, din localitatea Ruseni, Republica Moldova. Linia melodică îi aparţine surorii Dana (20 ani), care cântă la chitară încă din 1998. Până în prezent, ea a realizat mai multe melodii pe versuri de diferiţi autori. Iertarea este una din cântările compuse în acest an. Alina (18 ani) a fost cea care a compus versurile, în decembrie, anul trecut. Probabil a fost inspirată de momentul care avea să-i stea în faţă, în vara acestui an, când s-a alăturat fraţilor ei de credinţă, prin botezul în apă.
Cântarea este o rugăciune adresată Creatorului, căruia I se cere îndurare pentru păcatele comise în această lume. Tensiunea acesteia este dată de un ritm racordat la trăirea păcătosului căzut în genunchi în faţa lui Dumnezeu şi de dorinţa fierbinte a acestuia de a căpăta ispăşirea. Credem că o astfel de rugă sinceră este bine primită de Domnul. Fie ca noi, toţi, să căpătăm un îndemn spre o astfel de poziţie în faţa Tatălui Ceresc.

Mulţumim celor două surori pentru realizările lor şi ne rugăm Domnului pentru binecuvântarea acestora!

This hymn was recorded by srs. Dana and Alina Neagu, from Ruseni, Moldova. The melody belongs to Dana (20), who has been playing the guitar since 1998. She has composed several songs, on different authors' poems. The forgiveness is a hymn she has composed this year. The other sister, Alina, wrote the lines, in December, last year. Probably, she was inspired by the moment she would have to pass. She was baptized and joined her brethren, last summer.
The hymn is a prayer to our Creator, asking for mercy for earthly sins. Its tension is given by the rithm that follows the sinner's feeling, who kneels in front of God, wishing for forgiveness. We believe this kind of sincere prayer is appreciated by our Lord. May all of us get this wish, to have such an attitude in front of our Heavenly Father.
We thank the two sisters for their work and we pray God to bless them.

seminarul din octombrie - poze (2) / october's seminar - pictures (2)

seminar octombrie, 07 (2)

Aşa cum am promis, a venit şi al doilea set de poze. Sperăm să le trezească amintiri plăcute celor care au luat parte la seminar şi dorinţa de a participa celor care nu au putut fi cu noi de data aceasta. Cei din străinătate ştiu mai bine.

..............

As we promissed, we posted other pictures from the seminar. We hope they will be a pleasent memory for those who joined us and a wish to take part for those who couldn't be here this time. Those from abroad know better.

seminarul din octombrie - poze (1) / october's seminar - pictures (1)

seminar tineri, oct, 07, baia mare (1)

Un prim set de poze de la seminarul ce tocmai s-a încheiat. Sunt făcute de fr. Joe Knapp şi o parte din tinerii care i-au dat o mână de ajutor. Setul doi va veni cât de curând. Aşteptăm comentarii şi impresii referitoare la seminarul de la Baia Mare.

..............

The first pictures from our national youth seminar that has just ended. They were shoot by br. Joe Knapp and those young ones who helped him with this task. Other pictures are going to be posted soon.

John Wycliffe - the morning star

The Romanian youth seminar, at the end of this week, will include a movie about the destiny of John Wycliffe. This was the first major Christian reformer. That's why he was called "the morning star". He is also known for his frank opposition to the Catholic Church and, also, for the first English translation of the Bible.

...................................................

Programul seminarului tinerilor ce va avea loc la sfârşitul acestei săptămâni va cuprinde şi un film legat de destinul lui John Wycliffe. Acesta a fost primul mare reformator al creştinismului, pentru care el a fost numit "luceafărul de dimineaţă". El a rămas cunoscut pentru opoziţia sa deshisă faţă de biserica catolică, precum şi pentru prima traducere a Bibliei în limba engleză.

prietenii mei...

Pentru seminarul ce vine, fr. Rudi va avea următorul subiect:

Cine sunt prietenii mei? -

1.Ce este prietenia?

2.Cine credeţi că ar trebui să fie prietenul nostru cel mai bun, cel mai apropiat?

3.Care credeţi că ar trebui să fie criteriul principal de selecţie a prietenilor?

4.De ce credeţi că Biblia ne învaţă că „Tovărăşiile rele (nepotrivite) strică obiceiurile bune”? – analizaţi următoarele versete: 2Cor. 6:14-17, Iac. 4:4,5 căutaţi şi alte versete care vorbesc în aceeaşi direcţie şi examinaţile.

5.Căutaţi în Biblie exemple de prietenii rele (nepotrivite) şi analizaţile.

6.Căutaţi în Biblie exemple de prietenii adevărate şi analizaţile.

7.Ce sunt prietenii adevăraţi? Şi care este secretul de a-i avea?

subiecte noi de la seminar

Rudi ne anunţă două noi subiecte ce vor fi dezbătute la seminarul tinerilor de săptămâna viitoare:

3). SEMANAT SI SECERAT - fr. Ionica Pop

1. Despre ce semãnat şi secerat vorbeşte Isus în Ioan 4:35-36, cum poate fi aplicat practic?

2.Pilda Semãnãtorului din Matei 13, Marcu 4 si Luca 8. Observaţi micile diferenţe care existã între cele trei evanghelii.

3.Cum poate fi aplicatã pilda Neghinei din Matei 13 si la persoana I?

4.Sã învãţãm sã semãnãm şi sã secerãm luând exemple scripturale (gãsiţi scripturi)!

4). PORUNCILE IUBIRII - fr. Petrica Balanean

Vã rog sã citiţi cu atenţie şi cu respect urmãtoarele Scripturi, cel puţin, pe baza cãrora vom încerca sã rãspundem la cele patru întrebãri corespunzãtoare.

1. Sã-L iubim pe Dumnezeu
Mar. 12:28-30; Deut. 6:4, 5

Întrebarea 1 --De ce sã-L iubim şi cât de mult?

2. Sã ne iubim aproapele

Mar 12:31; Lev. 19:18; Luca 10:25-37;

Întrebarea 2: -- Cine este aproapele nostru?

3. Sã ne iubim vrãjmaşii

Mat 5:43-48

Întrebarea 3 -- Ce aveţi de spus?

4.Flecãriile care omoarã dragostea

1Ti 1:1-14

Întrebarea 4 -- Care flecãrii omoarã dragostea şi de ce?


Despre aceasta puteţi citi şi pe forum.

Ecce Homo!

"Iată Omul!" – a exclamat cu durere şi cinism procuratorul Pilat, luându-L de mână pe Isus şi arătându-L Iudeilor. Voi nu aveţi alt evreu asemenea Lui. De ce vreţi să-L răstigniţi? Mulţimea, însă, striga tot mai tare: "Răstigneşte-L!" "Răstigneşte-L!". Isus nu era idealul răsculaţilor, nu era considerat ca omul potrivit pentru a fi Regele lor. Dacă ar fi fost brutal, vulgar, lăudăros, ar fi fost mai aproape de a fi acceptat ca Rege. Ostaşii L-au sfidat cu ostentaţie, punându-I pe cap o cunună de spini şi îmbrăcându-L cu o haină purpurie. Pilat L-a dat să fie bătut, făcându-le pe plac Iudeilor care vedeau în El pe cel mai ordinar trădător, care a venit să le strice Legea.
Mai multe într-un articol pe blogul "studentul de Biblie".

the assembly / adunarea

Versurile cântării îi aparţin surorii Rodica Dragoş, iar melodia este opera fratelui Rudi Hosu. Mulţumiri fie aduse Părintelui Ceresc pentru inspiraţia pe care o dă unor fraţi. Prin cântările lor putem avea mângâiere în clipele grele, putem trece Chedronul şi ieşi biruitori din Ghetsimani.

....................

The lines of this hymn belog to sister Rodica Dragos and the melody was composed by brother Rudi Hosu. We thank The Heavenly Father for the inspiration He offers to some of our brethren. Their hymns caress our souls during the times of trouble and help us cross The Kedron River and be victorious in Gethsemane.

br. Joe Knapp's visit / vizita fr. Joe Knapp

During the last week, the brethren from Baia Mare were blessed by br. Joe Knapp's presence. Originary from Chicago, br. Joe had his 10th visit to Romania. He had been spending a whole week among us, in a few meetings that we could share. On Sunday morning, br. Joe had a speach, in front of Baia Mare ecclesia, named "Integrity". He spoke of its importance (in fact, a virtue) in Christian's life and of the way we have to keep our integrity. This means to do everything, in our life, to live for pleasing God, according to the faith we have. This shows the respect we must have for the other brethren's faith and, subsequently, for their integrity.

................................

În cursul săptămânii trecute, fraţii din Baia Mare au fost binecuvântaţi de prezenţa fr. Joe Knapp. El locuieşte în Chicago şi s-a aflat la a 10-a vizită în România. El a petrecut toată săptămâna alături de noi, în cele câteva întâlniri la care am luat parte împreună. Duminică dimineaţă, fr. Joe a ţinut un discurs, în adunarea din Baia Mare, cu tema "Integritatea". El a vorbit despre importanţa acesteia (în fapt, o virtute) în viaţa creştinului şi despre modul în care trebuie să ne păstrăm integritatea. Aceasta înseamnă a face totul, în viaţa noastră, pentru a trăi spre a fi plăcuţi lui Dumnezeu, conform credinţei pe care o avem. De aici decurge şi respectul pe care trebuie să-l avem faţă de credinţa celorlalţi fraţi şi, implicit, faţă de integritatea lor.

The Hulubans, in 2003 / Familia Huluban, în 2003

The previous post presents Marcel Huluban, during the International Youth Seminar (2007). We considered necessary to have a picture of the whole family, too. It was sent to us by br. Michael Nekora, who took it in 2003.

............................................

Dacă mai jos am postat o poză cu Marcel, de la Seminarul Internaţional al Tinerilor, am considerat necesar să punem şi o imagine cu familia Huluban. Ea ne-a fost trimisă de fr. Michael Nekora şi a fost făcută de acesta în 2003.

brethren, help your brethren! / fraţilor, ajutaţi-vă fraţii!

Friday, the 14 of September, a building from Zalau (a small town in the North of Romania) was badly affected by a strong gas explosion. The accidents caused the death of two persons (of 14 and 20 years old). The explosion affected the building structure and it had to be demolished. Among the persons left without a home to live, there is a family of brethren, Nicolae and Maria Huluban, who were baptized, this summer. The Hulubans have two sons (Raul and Marcel, the last one attended the International Youth Seminar, from Baia Mare, in August, this year). In order to help these brethren, a funds campaigne started, several ecslesias from Romania (like those from Cluj or Baia Mare) are collecting money for this purpose. Those who wish to help that family, may donate to their bank account: RO35RNCB0214028131250002 (only for euros). Be sure you mention the correct destination: BCR Romania, Salaj (county), Zalau (town), for Huluban Maria. You also need the swift code - RNCBROBUSJ0 (if you send it by wire). May the Lord give you the right thought! If you need any other information, please send us an email (gazzetarul@gmail.com) or leave a comment in the below section!

................................

Vineri, 14 septembrie, un bloc din Zalău a fost grav afectat de o puternică explozie datorate unei acumulări de gaze. În urma acestui accident, două persoane (de 14, respectiv 20 de ani) au decedat. Explozia a afectat rezistenţa blocului, astfel că s-a impus dărâmarea acestuia. Între persoanele rămase fără locuinţă se numără şi o familie de fraţi din Zalău, Nicolae şi Maria Huluban, botezaţi în vara acestui an. Soţii Huluban au doi fii (Raul şi Marcel, ultimul dintre ei fiind prezent în vara acestui an la Seminarul Internaţional al Tinerilor din Baia Mare). În scopul ajutării acestor fraţi, a fost demarată o campanie de strângere de fonduri. Din sursele noastre, mai multe adunări din ţară (cum ar fi cele din Cluj sau Baia Mare) strâng bani pentru ajutarea fraţilor din Zalău. Cei care doresc să ajute familia respectivă, o pot face prin donaţii financiare la următoarele conturi deschise pe numele familiei Huluban: contul în lei - RO24BRDE320SV07068373200 şi contul în euro - RO35RNCB0214028131250002. La expediere trebuie să menţionaţi: Banca Comercială Română (BCR), pentru contul în euro (sau BRD, pentru contul în lei), Sucursala Sălaj, Filiala Zalău, pentru Huluban Maria. Dacă trimiteţi bani din străinătate, cel mai rentabil este să îi puneţi telegrafic. În cazul acesta, trebuie să mai specificaţi următorul cod: RNCBROBUSJ0 (evident, pentru contul în euro, al BCR). Fie ca Domnul să vă dea îndemnul potrivit în această privinţă! Pentru orice altă informaţie, vă rugăm trimiteţi un email la adresa gazzetarul@gmail.com sau lăsaţi un comentariu în secţiunea de mai jos.

seminarul tinerilor din România / the Romanian young students' semianr

Fr. Rudi ne anunţă că în perioada 26 - 28 octombrie, la Baia Mare, va avea loc următorul seminar al tinerilor din România. Pentru o mai bună înţelegere a modului în care acesta se va desfăşura şi pentru a vă familiariza cu unele din subiectele ce vor fi dezbăture, puteţi accesa Forumul Studenţilor sau secţiunea de comentarii a acestui articol. Fie ca Domnul să dea tinerilor noştri un îndemn potrivit şi o inimă deschisă pentru un asemenea moment.

.............................

Br. Rudi announces us the next youth seminar is going to take place at Baia Mare, between 26 - 28 October. For a better understanding of certain things related to this convention and for a closer look on some subjects, you can check Young Bible Students' Forum or the comments section for this post. May the Lord provide the young students with a proper thought and an open heart for a moment like this.

young people weekly meetings / întâlnirile săptămânale ale tinerilor

After the International Seminar, in August, the young students from Baia Mare met again, on Saturday afternoons. Our intention was to alternate the studies from Genesis with parables, afterwards, we decided to have a larger diversity of our subjects. We let the youngest ones make suggestions about the next studies. For our first study we chose The Plan of The Ages. We considered useful that everyone have an idea about the things represented on the Volume I Chart that is also displayed on the walls of our meeting halls. We divided the study into several stages, with lessons that were presented on the chart by those in charge with it. We saw the vertical lines limit certain periods of time or events and the horizontals horizontal lines show states of existence. According to Apostle Paul, The time is divided into three big periods, called dispensations: the world that was, the present evil world and the world to come. These dispensations consist of several stages, called ages: The Patriarchal Age, The Jewish Age, The Gospel Age, The Messianic Age etc. We also saw that all of these ages (that last till the Messianic Age) begin with a lot of hopes and prospects, but end in an unhappy way for a certain class of men. All of them end with a selection, which separates those faithful to God: The World that Was started with a paradise, but ended by the distruction of the world during the Flood (only eight souls were to be saved); The Jewish Age starts with the Law given by God to the Jewish people, but it ends sadly for Jacob's descendents, with the destruction of Jerusalem in 70 AD. And there are other examples, too.

Our study helped us better understand the plans of existence for the human nature (degradated and perfect or justified) and for the spiritual nature (from the begetting of the spirit to the state of glory). We saw that while the world belongs to the plan of the degradated human nature, on the plan of perfection we had only Adam and Jesus. All the others represented on the same level were only considered justified by God, for their faith. We had explanations for every pyramid (or parts of pyramid) and we saw the difference between true believers and those who only call themselves followers of Jesus (in fact, they do not even try to step on the footmarks of their Redeemer). One of the most interesting part referred to the Jewish and Gospel Harvests. There were several comparisons and different connections between these two very important lessons from the plan of God.

During our lessons, a lot of questions raised and the answers given helped us have a more precise understanding of The Chart of The Ages. There were some useful lessons for the begginers, yet full of deep teachings for those with more experience in the truth. We thank our Heavenly Father for the help and care He provides us week by week. Blessed be His name now and forever!

............................

După Seminarul Internaţional din luna august, tinerii din Baia Mare au reluat întâlnirile lor săptămânale. Dacă până acum am alternat studiile din Genesa cu pildele, acum am hotărât să diversificăm subiectele. Am lăsat la aprecierea celor mai tineri să sugereze ceea ce doresc să studieze. Pentru început, am luat Harta Vârstelor. Am considerat necesar şi util ca toţi să ştim, în linii mari, ceea ce este reprezentat pe harta din Volumul I a Studiilor în Scripturi şi aflat pe pereţii multora din casele noastre de adunare. Am împărţit studiul pe mai multe etape, prin lecţii prezentate la hartă de cei însărcinaţi cu asta. Mai întâi, am văzut că liniile verticale delimitează anumite perioade de timp sau evenimente, iar cele orizontale privesc stări de existenţă. Conform apostolului Petru, timpul se împarte în trei mari perioade, numite dispensaţii: lumea care a fost, lumea rea de azi şi lumea care va veni. Aceste dispensaţii sunt formate, la rândul lor, din mai multe etape, numite vârste: Vârsta Patriarhală, Vârsta Iudee, Vârsta Evanghelică, Vârsta Mesianică etc. Am remarcat, de asemenea, că fiecare din aceste vârste (până la cea Mesianică) începe promiţător şi plină de speranţe, însă se termină nefericit pentru o anumită clasă de oameni. Toate se încheie printr-o triere, în urma cărora sunt aleşi cei credincioşi lui Dumnezeu: lumea care a fost a debutat cu paradisul edenic, însă s-a sfârşit prin distrugerea lumii la Potop (doar opt suflete fiind salvate); Vârsta Iudee începe cu Legea dată de Dumnezeu evreilor, însă sfârşeşte tragic pentru urmaşii lui Iacov, prin distrugerea Ierusalimului în anul 70. Şi exemplele pot continua.

Studiul nostru ne-a ajutat să înţelegem mai bine care sunt planurile de existenţă ale naturii umane (decăzută şi perfectă sau îndreptăţită) şi naturii spirituale (de la conceperea de spirit şi până la cea a gloriei). Am văzut că în timp ce lumea se află pe planul naturii umane decăzute, pe cel al perfecţiunii s-au găsit până acum doar Adam şi Isus. Cei reprezentaţi pe aceeaşi treaptă au fost doar consideraţi îndreptăţiţi de către Dumnezeu, datorită credinţei lor. S-a explicat ce reprezintă fiecare trunchi de piramidă şi s-a observat diferenţa între cei cu adevărat credincioşi lui Dumnezeu şi aceia care doar se numesc urmaşi ai lui Isus, însă nici măcar nu încearcă a călca pe urmele Mântuitorului. O parte interesantă a constituit-o aceea referitoare la secerişurile vârstelor Iudee şi Evanghelică. S-au făcut numeroase comparaţii şi s-au creat numeroase legături între cele două lucrări importante din planul lui Dumnezeu.

În timpul expunerilor s-au ridicat numeroase întrebări, iar răspunsurile ne-au ajutat să avem o imagine mai exactă a Hărţii Vârstelor. Au fost câteva lecţii utile pentru cei mai începători, dar cu multe învăţături profunde şi pentru cei mai vechi în credinţă. Mulţumim Tatălui Ceresc pentru ajutorul Său şi pentru ocrotirea pe care ne-o dă săptămână de săptămână! A Lui să fie slava în veci!