unde e iubirea de altadata?

"e tacere si cand nu e sesiune. e tacere si asta s-a vazut si la seminar, in primul rand in numarul celor din afara (cei care nu sunt din bm) care au participat. nu invinovatesc si nu judec pe nimeni, insa, daca tot veni vorba, probabil ca ar trebui sa vorbim despre ce se intampla cu tinerii din romania. poate nu e nimic, poate e ceva... lipsa de interes, prea multa comoditate... nu stiu. dupa cum se vede, din 40 de useri inregistrati pe forum, posteaza doar 15. si forumul a prins viata si chiar este la ce scrie...
probabil suna mai dur, dar trebuie sa ne trezim odata, sa fim mai uniti, sa fim cu adevarat crestini; bineinteles ca si mie imi suna toate astea..." - Sorin T.

Treceam cu putin peste clanta usii cand am inceput sa citesc Povestioare Bilbice pentru copii si tineri, de H. Fox. Parca vad si acum coparta cartuliei, pe care o pastrez in biblioteca intre volumele fr.-lui Russell si concordanta Strong. Doi copii cu carlionti il ascultau pe bunicul lor povestindu-le istoria propriului popor, ajuns in sclavie in Egipt.

Am plans alaturi de eroii momentelor mele de duminica dimineata, cand tatal meu imi spunea ca, vremea bisericii fiind, era frumos din partea mea sa imi aplec gandurile catre Cel care m-a creat. Asa am aflat de dulceata mierii albinelor care si-au facut cuib in lesul leului ucis de Samson, de blidul de linte care l-a ispitit pe Esau să-i cedeze fratelui sau, Iacob, dreptul intaiului nascut şi de pietricica din rau care a ucis un urias pe care nu l-a putut rapune nimeni din armata lui Israel.

Uneori, imparteam serile cu copiii fr. Hosu, cand Rudi si Sebi ne coordonau jocurile, asa cum face acum Mateo cu Adisor. La sfarsitul adunarii, atat eu, cat si ei, imparteam chelfanelile pentru dezastrele pe care le provocam. Alteori, fr. Mos (avea bicicleta, parca) ma tinea pe genunchi si ma ruga sa-i spun ce cantare voiam sa-mi cante. Intotdeauna trebuia sa fie "Ca vuiet de ape multe". Era singura pe care o stiam.

Cand tata ma lua la adunari, ma strecuram pe sub scaunele fratilor, in timpul rugaciunii, si ma uitam pe geam la toboganul pe care asteptam sa il iau in primire la sfarsitul intalnirii. Ma uitam la frati ca la niste sfinti, la fel cum cred ca trebuie sa ma uit si acum. Imi amintesc figurile impresionante ale unora, precum fr. Tiplea sau Avram, care acum ne asteapta dincolo, si felul in care autoritatea lor acoperea totul in adunare. Am crescut mereu cu frica de Domnul, de faptul ca proveneam dintr-o familie cu credinta in Dumnezeu si ma vedeam diferit de ceilalti. Niciodata nu am simtit nevoia de a ma alatura definitiv prietenilor mei penticostali sau baptisti (desi mai mergeam cateodata la intalnirile lor).

Apoi, au mai trecut cativa ani. Un vecin m-a intrebat cum pot sa-i dovedesc ca Isus e prezent a doua oara si m-am trezit atat de rusinat incat m-am apucat de citit toate studiile fr. Russell (in afara de vol. 4, care mi-a scapat). Eram in timpul liceului cand tinerii din Baia Mare s-au intalnit pentru prima data. Fr Hosu conducea adunarile noastre. Imi amintesc perfect ce studiam: evanghelia lui Matei. Mi-au ramas intiparite explicarile pildelor si ale unor versete. Retin inclusiv ce intrebari au adresat unii referitor la asta. Pe atunci nu aveam masina si goneam cu bicicleta pana aproape de Piata, cu pantalonii prinsi la tiv cu un ac de siguranta, pentru a nu-i murdari de lant. Imi era atat de drag a ma intalni cu Razvan, Melania, Oana, Adi si ceilalti. Eram o mana de adolescenti.

Tot atunci l-am cunoscut pe Mircea Crisan si am fost in tabara la Paniceni cu peste 50 de tineri. Fane Neagomir era un pusti zglobiu ce contesta toate deciziile arbitrilor in timpul meciurilor noastre de fotbal, iar Adi Hosu ma ajuta sa ajung in pod, la o bucata de salam (fapta grava, pedepsita de organizatori cu o mustrare publica). Tot atunci i-am pus pe lista pe Cornel Jurju, Dani Neagomir si alti tineri care m-au impresionat cu cunostintele lor biblice. Am fost in Cluj la primele seminarii cu tinerii, i-am intalnit pe cei de varsta noastra din celelalte tari ale lumii. Miskolc a fost cuvantul de referinta timp de mai multi ani.

Conventiile internationale mi-au aratat ca tot ceea ce ii deosebea pe frati era limba. Credeau la fel, cantau la fel, se rugau la fel. Era acelasi Dumnezeu. In toti anii care au urmat, convingerea mea a fost aceea ca apartin acestor frati, ca doresc sa fiu cu ei si sa cred ca si ei. Nu m-am aflat niciodata in prim – planul unor activitati si nu mi-am dorit sa ies in fata. Am preferat sa fiu acolo unde imi era locul.

Am 30 de ani si in locul meu au venit alti tineri. O alta generatie. Am crezut mereu in tineri. Ma intrebam mereu ce se va intampla cu adunarea dupa ce fratii mai varstnici isi vor incheia cursul. Iata ca in adunare numarul tinerilor a crescut mult, dupa ce toti fratii mei de odinioara au plecat in strainatate. Am fost multa vreme singur in adunare. Nimeni de varsta mea nu ma incuraja cu prezenta. Ma gandeam ca pot veni timpuri si mai grele.

Iata ca acum, am avut la Baia Mare un nou seminar. Care m-a surprins prin atmosfera, dar m-a dezamagit prin prezenta. Doar vreo doi tineri din Cluj. Doar vreo doi din Sighet. Surorile au pregatit atata mancare ca de abia au putut-o aduce. Dar tinerii nostri au lipsit.

Mi-a fost dor de Fane, Cornel, Mircea... Mi-a fost dor de timpul cand i-am avut, dar nu am stiut sa le arat cat inseamna pentru mine. Cand traiam cu atata fericire intalnirile de odinioara. Cand credeam ca sunt ai mei si nimeni nu mi-i poate lua. Ca timpul se va opri pana le voi spune cat de mult ii iubesc. Ca nu mai am pe nimeni ca ei. Ii pretuiesc la fel de mult si acum cand nu-i mai am langa mine, desi suntem la un clik distanta unul de altul. Tot ce am adunat in anii acestia au fost intalnirile cu ei si ceea ce m-au invatat acestea. Asta e tot ce am si acum. Insa cand vad ravna pe care o are un Sorin sau un Paul ma gandesc ca si azi sunt tineri ce se bucura de binecuvantarile Casei Domnului. Vreau sa cred ca lor li se vor alatura toti cei sinceri si demni de a se numi tineri Studenti ai Bibliei.

Ciprian D.