La fel ca lui Adam, în Grădina Eden, Dumnezeu le-a spus lui Noe şi fiilor lui: să crească (în număr), să se înmulţească, să umple pământul şi să-l stăpânească. În plus, a adăugat: "să apuce groaza şi frica de voi pe orice dobitoc de pe pământ". Daniela Morar a ridicat întrebarea dacă înainte de potop animalele erau sălbatice sau doar după potop au ajuns în această stare. Având în vedere faptul că în arcă au intrat animale timp de 7 zile, arată că între om şi animal relaţia nu era atât de degradată. Însă, după ieşirea din Eden, pământul a fost blestemat, ceea ce implică faptul că şi vieţuitoarele de pe el au fost blestemate (posibil a se fi sălbăticit într-o oarecare măsură). Problema a rămas deschisă (deşi declaraţia Domnului, din versetul 2, ne face să credem că ceva s-a schimbat între animale şi om). De asemenea, tot referitor la animale, se mai aminteşte ceva. Dumnezeu permite omului să consume carne (exceptând sângele acesteia în stare naturală). Nu ştim dacă înainte oamenii mâncau carne, dar putem presupune că da, având în vedere răutatea extremă la care se ajunsese.
În versetul 6, am sesizat un aspect interesant. Domnul îi spune omului să nu verse sângele semenului său (adică să nu ucidă) şi imediat se face precizarea că omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu. Lipsa de legătură între cele două este doar aparentă, Dumnezeu amintindu-i omului că a fost creat după trăsăturile sale (drept, înţelept, puternic şi iubitor) şi nu trebuie să-şi ucidă aproapele, ci să dea dovadă, în primul rând, de iubire, căci altfel, dreptatea lui Dumnezeu va cere sângele înapoi sângele celui care a ucis (versetul 5). Ca o concluzie la această primă parte, am văzut că indicaţiile şi privilegiile date de Dumnezeu omului au fost un prim set de legi referitoare la relaţia interumană, legătura om – mediu înconjurător şi alimentaţie.
În acest capitol se aminteşte şi de primul legământ dintre om şi divinitate. Creatorul face un legământ cu creaturile sale terestre (om şi animale), stabilind că nu va mai distruge niciodată în acest fel viaţa de pe pământ. A fost un legământ veşnic, pecetluit cu simbolul acestuia – curcubeul. De aici am desprins că înainte de potop acest fenomen nu era vizibil, datorită faptului că razele soarelui nu pătrundeau atât de puternic prin sferele de aer şi apă ce înconjurau Pământul. Abia după căderea acelei sfere de apă, ce a declanşat un cataclism global, soarele a fost atât de evident precum este azi şi fenomenul curcubeului a fost posibil. Că un asemenea cataclism a avut loc este adeverit de descoperirile unor mamifere ierbivore la poli, care au fost surprinse de o schimbare bruscă de climă, ele fiind criogenizate instantaneu. O legătură între potop şi schimbarea climatică este foarte plauzibilă. De asemenea, schimbarea produsă de căderea acelui inel sau acelei sfere a dus la apariţia unor fenomene chimice noi. Vedem că mustul a fermentat şi a devenit vin, altfel nu ne explicăm cum un om al lui Dumnezeu s-a îmbătat după ce a băut din rodul viţei. Cel mai probabil, el nu a cunoscut înainte efectul vinului.
Am dat şi nişte definiţii ale legământului (promisiune, înţelegere, contract, acord) şi am văzut că acesta a constituit a doua promisiune făcută omului, după cea din Eden, în care Dumnezeu îi dă omului o speranţă – şarpele va muşca din călcâiul femeii, dar sămânţa femeii va zdrobi capul şarpelui (cu trimitere evidentă la venirea unui Mântuitor).
În partea finală a textului, se amintesc cei trei fii ai lui Noe şi faptul că Ham este blestemat de tatăl său, iar Sem şi Iafet, binecuvântaţi. Ne-am oprit puţin asupra urmaşilor acestora, anticipând capitolul următor. Din Sem se trag semiţii, popoarele orientului apropiat (evrei, arabi etc), din Ham vine rasa de culoare (urmaşii lui Ham stabilindu-se în nordul Africii), iar Iafet este părintele popoarelor indo-europene. Menţiunea din versetul 27 – "Dumnezeu să lărgească locurile stăpânite de Iafet, Iafet să locuiască în corturile lui Sem, şi Canaan sa fie robul lor" – ne duce cu gândul la faptul că favoarea a fost dată iniţial evreilor, urmaşi ai lui Sem, neamurile, marea lor majoritate indo-europene (adică Iafet) fiind abia ulterior primite la Dumnezeu, care a deschis uşa acestora, prin Corneliu. Aşa a ajuns şi Iafet să locuiască în locurile binecuvântate de Dumnezeu. Cât despre Canaan (fiul lui Ham), vedem că ajunge robul celorlalţi. Ajunge să ne gândim la sclavia rasei negre de-a lungul veacurilor şi exploatarea acesteia până de curând şi înţelegem uşor sensul versetului. Deşi nu se spune aici, şi el va ajunge sub favoare ("Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod [...] fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus" – Gal. 3:28).
Totodată, am studiat şi semnificaţia numelor celor trei fii. Sem (în ebraică, Şem) înseamnă "nume", Ham semnifică "fierbinte", iar Iafet are înţelesul de "deschis". Şi, cum nimic nu e întâmplător, am remarcat că nici acestea nu erau întâmplătoare, ba, chiar adeveresc ceea ce am reţinut înainte. Lui Iafet (deschis) i se deschid corturile lui Sem. Daniel Pode a sesizat că Ham (fierbite) poate fi si ars, deci chiar culoarea pielii putea fi mai închisă, iar Iafet (deschis) putea fi numit aşa şi din pricină că pielea ar fi sugerat asta (o culoare mai deschisă, probabil, aşa cum au fost urmaşii săi), iar Şem (nume) a fost cel căruia i sa revelat Dumnezeu, prin Moise. El a aflat astfel care este numele adevărat al lui Dumnezeu. Au fost doar nişte remarci, nu trebuie luate ca adevăruri absolute, dar ne-am bucurat de corelaţiile pe care le-am putut face.
În final, după o oră bună de studiu, aşa cum am hotărât, am discutat liber (20 – 30 de minute) despre tinerii de la noi şi din alte ţări şi despre cum ne adunam acum 10 – 15 ani. Aici, trebuie să recunosc că au fost mai mulţi participanţi la discuţii, deşi nici la studiu nu pot spune că nu s-au arătat doritori. Fiecare a zis ceva. Am hotărât să avem astfel de minute de relaş, în care ne putem familiariza mai bine unii cu alţii şi vorbi deschis, fără trac sau teama de a greşi. Despre orice, probleme personale, administrative sau ceea ce ne frământă.
Am transmis tinerilor saluturile fraţilor de dincolo de ocean, cu care am discutat în ultima săptămână şi aceştia au răspuns în acelaşi fel. Sper ca românii din State să citească acest post.
Am încheiat, cu o jumătate de oră de cântări, în acordurile chitarei lui Raluca.
De asemenea, am stabilit şi ce vom studia la următoarele întâlniri. În primul rând, două pilde, cea a lucrătorilor viei şi a vierilor (studii moderate de Sergiu şi Vlad), iar peste două săptămâni, continuăm din capitolul 10 al Genezei (probabil, moderator va fi Alin Marta).
Îi mulţumim Domnului pentru studiu şi părtăşia avută!
Ciprian D.
8 comments:
asta da rezumat, cred ca cei care n-au putut veni, (si nu numai ei)au savurat multele detalii notate.
Am primit, cu ceva intarziere fata de postarea mea, si textul lui Daniel. Ne introduce in atmosfera. De aceea am considerat util sa-l punem cumva pe blog.
"Privind in calendar, s-ar parea ca este o zi obisnuita de sfarsit de saptamana, in care cei mai multi aleg ce sa faca si putini sunt cei care fac ceva impus. Asa s-a intamplat si in randul tinerilor studenti de biblie din Baia Mare, care, in jurul orei 18, au gasit ca important pentru ei este sa se adune si sa aiba o partasie in „cortul intalnirii”.
O cantare si o rugaciune au avut rolul de a ne introduce in program, iar moderator a fost fratele Ciprian Dragos. Timpul intalnirii a fost impartit in trei sectiuni:
1) studiul din Genesa capitolul 9, (nu inainte de o scurta recapitulare a trei capitole anterioare) discutiile au fost ghidate de intrebarile generate de text si de cateva aspecte care au fost observate; Dumnezeu le da un set legislativ incepand cu vers 1 pana la vers 7 din cap 9; Legamantul Domnului cu Noe s-a adresat omului, vietuitoarelor si chiar pamantului; semnul acestui legamant il vedem si noi uneori cand soarele strapunge norii in timpul ploilor de vara. Am mai discutat despre fii lui Noe, despre semnificatia numelor acestora raportat la zonele in care ei si-au asezat corturile si despre blestemul asupra lui Caanan in paralel cu profetia despre fiii lui Iafet, carora li se spune ca vor locui in corturile lui Sem (binecuvantarea neamurilor de a beneficia de evanghelia Domnului Isus).
2) am avut un timp de cantari in care am laudat pe Domnul acompaniati la chitara de sora Raluca.
3) am profitat de timpul ramas ca sa avem discutii libere, in care fratele Ciprian a subliniat importanta ramanerii langa Domnul, exemplificand cu tinerii de ieri si de azi din Baia Mare. Am avut prilejul sa ne deschidem cu sinceritate uni fata de altii (prielnic moment); si cred ca astfel de ocazii ne vor apropia mult mai tare unii de altii.
Am incheiat cu o cantare si o rugaciune de multumire la adresa lui Dumnezeu, Care, credem noi, a fost parte a intalnirii noastre."
Cipri, am fost vreo 15.
da, ai dreptate. culmea este ca asta se deduce din poze. mai greu cu numaratoarea. multam. am corectat. dar, ca sa vezi ca toti gresim, ai pus comentariul la articolul cu tinerii din cluj. l-am adus eu aci. ;)
acuma...scuze ca dau buzna asha da' fata aceea este verishoara mea :)) dar shi o buna prietena :)
Vlad
deci nu am gresit prea tare cand am spus prietena. :) multumim, vlad, pentru completare.
stiti, cred ca Cipri a vrut sa ne testeze daca citim ce scrie, de aceea a strecurat cate-un "test" pentru noi. Ingenios Cipri, dragul de el.
yeap, right!
Post a Comment