Subiectul „timp liber” si „timpul alocat lui Dumnezeu” (atins pe forumul tinerilor studenti in Biblie) m-a impulsionat sa-mi „trezesc” instrumentul de scris si sa astern cateva ganduri.
Ce inseamna timp liber?
Un raspuns ar fi: timpul care ne ramane pe langa activitatea zilnica (invatat/munca) atributii/indatoriri sociale si odihna. Dar liber din ce punct de vedere? Liber sa-l irosim, liber sa-l pierdem nefacand nimic, liber sa ne satisfacem dorintele, liber..., liber sa ce?
Parafrazez ce spuneam cu o alta ocazie: ceea ce intreprindem/facem, se oglindeste in caracterul nostru, se ancoreaza in „centrul vietii noastre” si pune in valoare invataturile insusite. Plecand de la cele de mai sus, consider ca „timpul liber” este cel mai important timp pe care-l avem. Atunci ce-i de facut, cum sa facem ca la sfarsitul zilei sa nu ne umplem de remuscari ca ne-am tarat timpul prin lucruri nedemne de un crestin? O astfel de intrebare a fost mult timp titlul primei pagini a gandurilor mele, dar fara fapte teoria prinde mucegai si nici miros placut n-are, asa ca am trecut la actiune (nu-i meritul meu ci al Celui care m-a invatat ce sa fac).
Intai am constientizat responsabilitatea mare pe care o am. Mai exact administrez „timpul liber”. Pe urma mi-am facut un plan de bataie, dupa care am inceput cu pasi nesiguri, dar cu multa dorinta, sa pun in aplicare programul de reabilitare (dar nu singur, singuri nu merita sa incercati ca nu se ajunge la rezultatul dorit, programul are nevoie de Coordonator).
Am descoperit ca dimineata, cand trupul este odihnit, mintea este limpede si atmosfera inca motaie in liniste, partasia cu Dumnezeu este deosebita, fiinta isi incarca rezervoarele cu energie divina iar ziua devine o aripa pe care ne poarta Dumnezeu spre o „intalnirea sfanta”. Dimineata este ca strigatul unui copil cand se naste, ca roua pe rosul petalelor de trandafir, ca susurul cristalin al unui parau grabit, ca bradul falnic din varful muntelui, ca vantul pentru un vultur in zbor; dimineata este raza de soare pentru o zi senina. Cat de multa pace ofera o dimineata petrecuta cu Dumnezeu! Si va marturisesc ceva - restul zilei se raporteaza la dimineata. Iar timpului liber ce ne-a mai ramas nu-l vom mai petrece in alt fel dupa ce ne-am inmuiat buzele in „dulceata diminetii”.
Pare obositor sa-ti sacrifici somnul de dimineata, dar dupa primele experiente te intrebi cum de ti-ai irosit atata timp dormind. Incercati, viata oricum trece, important este cum trecem noi prin viata.
Ce inseamna timp liber?
Un raspuns ar fi: timpul care ne ramane pe langa activitatea zilnica (invatat/munca) atributii/indatoriri sociale si odihna. Dar liber din ce punct de vedere? Liber sa-l irosim, liber sa-l pierdem nefacand nimic, liber sa ne satisfacem dorintele, liber..., liber sa ce?
Parafrazez ce spuneam cu o alta ocazie: ceea ce intreprindem/facem, se oglindeste in caracterul nostru, se ancoreaza in „centrul vietii noastre” si pune in valoare invataturile insusite. Plecand de la cele de mai sus, consider ca „timpul liber” este cel mai important timp pe care-l avem. Atunci ce-i de facut, cum sa facem ca la sfarsitul zilei sa nu ne umplem de remuscari ca ne-am tarat timpul prin lucruri nedemne de un crestin? O astfel de intrebare a fost mult timp titlul primei pagini a gandurilor mele, dar fara fapte teoria prinde mucegai si nici miros placut n-are, asa ca am trecut la actiune (nu-i meritul meu ci al Celui care m-a invatat ce sa fac).
Intai am constientizat responsabilitatea mare pe care o am. Mai exact administrez „timpul liber”. Pe urma mi-am facut un plan de bataie, dupa care am inceput cu pasi nesiguri, dar cu multa dorinta, sa pun in aplicare programul de reabilitare (dar nu singur, singuri nu merita sa incercati ca nu se ajunge la rezultatul dorit, programul are nevoie de Coordonator).
Am descoperit ca dimineata, cand trupul este odihnit, mintea este limpede si atmosfera inca motaie in liniste, partasia cu Dumnezeu este deosebita, fiinta isi incarca rezervoarele cu energie divina iar ziua devine o aripa pe care ne poarta Dumnezeu spre o „intalnirea sfanta”. Dimineata este ca strigatul unui copil cand se naste, ca roua pe rosul petalelor de trandafir, ca susurul cristalin al unui parau grabit, ca bradul falnic din varful muntelui, ca vantul pentru un vultur in zbor; dimineata este raza de soare pentru o zi senina. Cat de multa pace ofera o dimineata petrecuta cu Dumnezeu! Si va marturisesc ceva - restul zilei se raporteaza la dimineata. Iar timpului liber ce ne-a mai ramas nu-l vom mai petrece in alt fel dupa ce ne-am inmuiat buzele in „dulceata diminetii”.
Pare obositor sa-ti sacrifici somnul de dimineata, dar dupa primele experiente te intrebi cum de ti-ai irosit atata timp dormind. Incercati, viata oricum trece, important este cum trecem noi prin viata.
Text de Daniel P.
3 comments:
Multumesc pentru cele doua subiecte referitoare la timpul liber. Sunt adevarate lectii practice.
Cred ca este o problema fundamentala a zilelor noastre administrarea timpului liber si aceasta cu atat mai mult pentru cei credinciosi.
In aceasta dimineata m-am trezit mai devreme si am pus in practica sugestia ta si sa sti ca a meritat. Cei care nu ati facut-o pana acum va recomand cu caldura sa incercati. Merita sa va rupeti cateva clipe din "somnul dulce" de dimineata si sa meditati la Creatorul vostru. Calitatea timpului de dimineata cred ca este net superioara oricarui moment al zilei (aceasta-i parerea mea), esti odihnit si cred ca merita ca sa oferim Parintelui Ceresc ce este mai bun.
Domnul sa te binecuvanteze si sa te ajute sa mai prezinti si alte lectii ce ne pot fi folositoare tuturor. Ai un dar de la Domnul si esti raspunzator pentru el. Foloseste-l cu multa intelepciune
al tau frate si prieten
rudi
Daniel are din plin şi îl vom susţine să îşi prezinte gândurile sale şi altora. Domnul să-l binecuvânteze în continuare.
Multumesc pentru comentarii si Domnului pentru ceea ce ma inspira sa scriu, am sa sriu de fiecare data cand va "curge izvorul". Fiti binecuvantati
Post a Comment