Israelitul se trezea dimineaţa înainte ca soarele să-i spulbere masa acelei zile şi şi-o însuşea. Timp de 40 de ani, cu excepţia sabatelor, poporul lui Dumnezeu îsi umplea omerul cu mană pentru câte o zi, înainte ca strălucirea soarelui să le fure „energia” acelei zile. Ştim că acest popor a excelat prin nemulţumirile lui, dar nu-mi amintesc să fi cârtit că mana „este livrată” la o oră mult prea matinală şi că mai bine rămân flămânzi decât să-şi ridice ochii din puf. Mai multe, pe blogul lui Dănuţ Pode.
3 comments:
multumim frate daniel pentru minunatele ganduri. cred ca fiecare dintre noi ar trebui sa reflecteze mai mult la ceea ce ai scris. atat este de adevarat de numai. in cazul meu este vorba de comoditate si cred ca tre sa lucrez mai mult ca sa o elimin si sa fac mai multe pentru sufletul meu. multumim inca o data si D-zeu sa te binecuvinteze.
Persida
bine zis, persida, dănuţ e un frate deosebit. are talent cu carul, pe care îl mai exploatează din când în când. el este foarte productiv dimineata, la ore foarte matinale, de aceea ne încurajează să facem la fel cu momentele cand mintea este odihnită. personal, sunt productiv la ore mici, la sfârşitul zilei. oricum ar fi, trebuie sa ne găsim un timp în care să producem valori spirituale.
cred ca ideea este cum ne incepem ziua si nu neaparat la ce ora dam randament maxim. si ce mod mai bun de a ne incepe ziua decat cu gandul la Dumnezeu?
Post a Comment