Pace! Vineri ne-am întâlnit din nou, într-un număr redus, doar trei persoane. Pentru că ultima întâlnire a avut loc cam cu multă vreme în urmă, am făcut o recapitulare a întâlnirii precedente. Pentru detalii, a se citi textul din 23 martie 2007, publicat pe blog. În plus, ne-am axat asupra întrebării: ce facem sau cum reacţionăm atunci când cei din jurul nostru, foarte apropiaţi nouă, eşuează, iar noi învingem (sau invers, noi euşăm şi prietenul nostru învinge). Ar trebui să îl compătimim, să ne pară rău pentru el? Să nu ne arătăm bucuria sau supărarea în faţa lui? Ar trebui să Îl luăm pe Dumnezeu la întrebări de ce nu a fost corect şi de ce ne trece prin asemenea încercări?
Ce am considerat noi că e necesar este să înţelegem ce vrea de fapt Dumnezeu de la noi. Ştim ca nimic nu ni se întâmplă doar aşa, ci toate sunt spre binele nostru, chiar dacă pe moment pare cam invers (Romani 8:28: “Dar ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor care iubesc pe Dumnezeu, al celor care sunt chemaţi după planul Său.”). Ceea ce pare mai greu este să acceptam voia lui Dumnezeu pentru noi şi modul Lui de a lucra cu noi. Iar dacă în asemena momente ne aducem aminte de Isaia 43:2 (“Când vei trce prin ape, Eu voi fi cu tine; vei trece şi prin râuri, şi nu te vor îneca; când vei merge prin foc, nu vei fi ars şi flacăra nut e va aprinde.”) atunci aceasta ne va aduce linişte. Fiecare dintre noi are nevoie de altfel de experienţe pentru desăvârşirea caracterului său. Iar în situaţii în care noi eşuăm şi prietenul nostru învinge (sau invers) considerăm că pe moment este nevoie de o perioadă de “linişte”, de calmare a stării de tristeţe sau bucurie.
La sfârşitul întâlnirii am încheiat cu o rugăciune de mulţumire. Suntem recunoscători Domnului pentru prezenţa Lui în mijlocul nostru!
Peace to you all.
On Friday we met again in a small number, of three persons. Because it passed much time from our last meeting we made a revision. For details, please read the text published on the 23rd of March 2007. In addition to this a question was raised, what are we doing, what is our reaction, when our very close friends passed or failed in a situation and we do the opposite? We should be sorrow for them? Should we show our sadness or happiness (if we fail our passed a situation)? We should take God on questions why He is not fair and why He permits such trials?
It is necessary to understand what God wants from us. We know that everything is happening is for our good even if on that very moment it seems the opposite (Romans (8:28: “And we know that all things work together for good to those who love God, to those who are the called according to His purpose.”). What seems most difficult is to accept God’s will for us and His way of working with us. And in such moments if we remember Isaia 43: 2 (“when you pass through the waters, I will be with you; and through the rivers, that shall not overflow you. When you walk trough the fire, you shall not be burned, nor shall the flame scorch you.”), this will give us peace. Each of us needs different experiences for the development of his/her own character. In the situation when we fail and our friend pass a situation (or reverse) we think for the moment the best way is to wait a period for things to calm down, and only then communicate with each other.
Finally, we ended with a prayer. We want to thank God for His presence!
Cami G.
1 comment:
cami mi-a trimis textul saptamana trecuta. din motive pe care nu le voi detalia, el mi-a parvenit doar dupa cateva zile.
stiu ca e cam tardiv, dar l-am postat.
va veni si cel de la seminar. cu poze cu tot. stiu ca asteptati.
Post a Comment