seminar baia mare, 25 - 27 mai, 2007

Aşa cum aşteptaţi, am postat câteva poze de la seminarul din weekendul trecut. Am început cu cele de duminică, făcute la Usturoiu. Sunt, evident, reduse, dar dacă cineva doreşte în mod special anumite poze, să-mi lase un mesaj la secţiunea comments sau să îmi trimită un e-mail pe adresa gazzetarul@gmail.com. Partea a doua a pozelor va veni mai incolo. Domnul să vă binecuvânteze!
P. S. Nu va înghesuiţi cu comentariile, ştiu ca aveţi destule.

intalnire tineri - sighet, 18 mai, 2007

Pace!

Vineri ne-am întâlnit din nou, într-un număr redus, doar trei persoane. Pentru că ultima întâlnire a avut loc cam cu multă vreme în urmă, am făcut o recapitulare a întâlnirii precedente. Pentru detalii, a se citi textul din 23 martie 2007, publicat pe blog. În plus, ne-am axat asupra întrebării: ce facem sau cum reacţionăm atunci când cei din jurul nostru, foarte apropiaţi nouă, eşuează, iar noi învingem (sau invers, noi euşăm şi prietenul nostru învinge). Ar trebui să îl compătimim, să ne pară rău pentru el? Să nu ne arătăm bucuria sau supărarea în faţa lui? Ar trebui să Îl luăm pe Dumnezeu la întrebări de ce nu a fost corect şi de ce ne trece prin asemenea încercări?

Ce am considerat noi că e necesar este să înţelegem ce vrea de fapt Dumnezeu de la noi. Ştim ca nimic nu ni se întâmplă doar aşa, ci toate sunt spre binele nostru, chiar dacă pe moment pare cam invers (Romani 8:28: “Dar ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor care iubesc pe Dumnezeu, al celor care sunt chemaţi după planul Său.”). Ceea ce pare mai greu este să acceptam voia lui Dumnezeu pentru noi şi modul Lui de a lucra cu noi. Iar dacă în asemena momente ne aducem aminte de Isaia 43:2 (“Când vei trce prin ape, Eu voi fi cu tine; vei trece şi prin râuri, şi nu te vor îneca; când vei merge prin foc, nu vei fi ars şi flacăra nut e va aprinde.”) atunci aceasta ne va aduce linişte. Fiecare dintre noi are nevoie de altfel de experienţe pentru desăvârşirea caracterului său. Iar în situaţii în care noi eşuăm şi prietenul nostru învinge (sau invers) considerăm că pe moment este nevoie de o perioadă de “linişte”, de calmare a stării de tristeţe sau bucurie.

La sfârşitul întâlnirii am încheiat cu o rugăciune de mulţumire. Suntem recunoscători Domnului pentru prezenţa Lui în mijlocul nostru!

Peace to you all.

On Friday we met again in a small number, of three persons. Because it passed much time from our last meeting we made a revision. For details, please read the text published on the 23^rd of March 2007. In addition to this a question was raised, what are we doing, what is our reaction, when our very close friends passed or failed in a situation and we do the opposite? We should be sorrow for them? Should we show our sadness or happiness (if we fail our passed a situation)? We should take God on questions why He is not fair and why He permits such trials?

It is necessary to understand what God wants from us. We know that everything is happening is for our good even if on that very moment it seems the opposite (Romans (8:28: “And we know that all things work together for good to those who love God, to those who are the called according to His purpose.”). What seems most difficult is to accept God’s will for us and His way of working with us. And in such moments if we remember Isaia 43: 2 (“when you pass through the waters, I will be with you; and through the rivers, that shall not overflow you. When you walk trough the fire, you shall not be burned, nor shall the flame scorch you.”), this will give us peace. Each of us needs different experiences for the development of his/her own character. In the situation when we fail and our friend pass a situation (or reverse) we think for the moment the best way is to wait a period for things to calm down, and only then communicate with each other.

Finally, we ended with a prayer. We want to thank God for His presence!

Cami G.

de referendum, la izvoare

izvoare

Sâmbăta trecută, taman în ziua referendumului, am ales şi noi... invitaţia lui Cornel Bujor, care ne-a pregatit de un ospăţ pe cinste la Izvoare. Aer de munte, soare, nori, iz de răşină, pustietate, munţi, gâze şi... un miel la frigare. Am fost aproape toţi tinerii adunării din Baia Mare, alături de caţiva din fraţii mai... experimentaţi (nu le mai dau numele, o să-i recunoaşteţi în poze; asta pentru a nu face o dihotomie între cei ce încă se simt tineri şi... ceilalţi). S-a mâncat, s-a râs, s-a discutat, s-a pierdut vremea, s-a inspirat aer curat, s-a alergat, s-a cântat, s-au făcut poze, s-a muncit. Mai concis, ne-am simţit bine, în mijlocul naturii, alături de... mielul lui Coco. Sau ce a mai rămas din el, până la urmă. Cred că cel mai câştigat a fost Titel (păzitorul casei familiei Zoicaş, puţin mai înalt de un lat de palmă), stăpâna adunând cu atenţie fiecare oscior.

"Experimentaţii" s-au perindat, rând pe rând, pe dinaintea mielului, aducându-şi aportul la frigerea sa. Numai că experinţa s-a dovedit a fi insuficientă şi mielul... necopt. Aşa că a fost nevoie de o nouă repriză la frigare, pe bucăţi. În acest răstimp, ceilalţi, transformaţi în spectatori flecăreţi, ne rezumam la a da indicaţii. Se pare că au prins bine şi friptura a fost excelentă.

În buna tradiţie a ieşirilor la iarbă verde, s-a trecut la mişcare: badmigton, volei (mă rog, un soi de...) şi "aruncatul discului". La asta s-au priceput şi cei mici, foarte gălăgioşi, ca de obicei. Am constatat că suntem înconjuraţi de o trupă bine definită de "piticoţi", deci viitorul ne este asigurat. M-am gândit că asistăm la un fel de revoluţie în domeniu. Şi ceva îmi spunea că or să mai vină. ;)

De aceea am încercat să mă obişnuiesc cu zogomotul specific, ignorând atmosfera agitată creată de Adişor, care apela la veşnicele trucuri de smiorcăieli pentru a obţine cine ştie ce chestie mult visată. În contrast, verişoarele sale de peste ocean s-au arătat foarte blânde. Mi s-a explicat că e doar o aparenţă. Ce bine că nu am dat piept cu realitatea!

Pe la vreo 5, eram pe punctul de a pleca, dar Rudi a organizat o dezbatere ad-hoc pe tema viitorului seminar cu tinerii, de la sfârşitul acestei săptămâni. Dar asta nu a durat prea mult şi ne-am apucat de... "mâţă". Un joc foarte complex, drept pentru care aproape toată lumea a participat, indiferent în ce direcţie sărea mingea din picior. Unii au pus pasiune pentru fiecare minge (asta se poate vedea şi din poze), iar alţii, mai exact altele, au arătat un talent deosebit în a lovi cu piciorul. Deocamdată loviturile s-au rezumat la minge. Atâta noroc!

Nici că puteam plănui o plecare mai reuşită, decât exact înaintea ploii, care ne-a luat prin surprindere, iar noi i-am râs simpatic: oricum, plecam. Cei ce au lipsit au ce să regrete, doar privind pozele.

seminarul tinerilor din Romania

Anuntul de mai jos a fost postat si pe forumul studentilor. Cei care doresc sa participe pot lasa un mesaj pe acest blog sau sa ia legatura cu Rudi.
Dat fiind faptul că in ceea ce priveste varianta unui seminar al tinerilor la Cluj sau la Sighet nu s-a gasit o locatie certa, cu o capacitate de absorbtie cel putin de 50 de locuri si o cazare decenta, la un pret rezonabil, s-a decis ca urmatorul seminar sa aiba loc tot la Baia Mare. Data acestuia a ramas aceeasi, respectiv ultimul weekend al acestei luni (26 - 27 mai).
Pentru cei care vor veni, de aceasta data costurile legate de cazare si hrana vor fi egale cu zero, ei trebuind sa achite doar contravaloarea transportului. S-a luat in calcul varianta ca tinerii sa fie cazati la frati. De aceea, este foarte important de stiut un numar aproximativ al celor care doresc sa participe. In acest sens, organizatorii ii roaga pe reprezentantii de zona sa comunice pana la inceputul saptamanii viitoare date legate de cei care vor veni din partea zonei de care raspund. Reprezentantii zonali sunt:
1.Sorin Trestian (Cluj Napoca si imprejurimile Clujului, Alba Iulia, Sibiu)
2.Daniel Stefan (Zalau si imprejurimile Zalaului, Valea Almasului)
3.Denisa Pop (Satu Mare si imprejurimi, Negresti)
4.Daniel Nanestean (Sighetul Maramatiei, si imprejurimi, Calinesti si alte sate)
5.Rudolf Hosu (Baia Mare si imprejurimi, Cavnic, Salsig, Gardani, Bucuresti)
6. Paul Utiu (Bistrita Nasaud si zonele aferente)
Mai sus numitii sunt rugati (cu exceptia lui Rudi, of course) sa expedieze un mail cu lista celor doritori de a lua parte la seminar, la adresa rudilore32@yahoo.com. De asemenea, date suplimentare privind seminarul pot fi obtinute de la Rudi, la telefon: 0362 809 031 sau 0722 593 467
La inceputul saptamanii viitoare va vom comunica programul celor doua zile de seminar si subiectele ce vor fi abordate.

intalnire tineri - baia mare, 12 mai, 2007

Sâmbăta trecută, ne-am întalnit în formula deja consacrată, în efectiv aproape complet. Parcă anticipând dificultatea studiului ce avea să urmeze, am început cu partea mai relaxantă, respectiv cu părtăşia. Mai mult discuţii libere între noi. O poveste alături de o cană de ceai oferită cu largheţe de familia Achim. S-au făcut poze, am vorbit de seminarul de la sfârşitul lunii, de mielul ce îl vom prăji peste o săptămână, de blog şi… am baut ceai. După o jumătate de oră am trecut la partea consistentă, respectiv la studiul pildei nunţii fiului de împărat, din Matei, cap. 22, avându-l pe Călin ca moderator.
Împăratul, Dumnezeu, a adresat o invitaţie la nuntă, prin robii Săi. În trei rânduri, cele trei chemări au fost primite diferit. Primele două, au fost adresate poporului evreu, prin profeţi, respectiv prin apostoli. Dar, de fiecare dată, cei invitaţi au refuzat favoarea divină. Mai mult, la a doua chemare, i-au ucis pe robii Împăratului. Dacă ne gândim la modul în care a fost primit mesajul apostolilor de către evrei şi martirajul primilor creştini în mijlocul celor care L-au ucis până şi pe Domnul, este evidentă comparaţia făcută aici de Isus. Prin urmare, Împăratul a “trimis oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea”. În anul 70, oştile romane au distrus din temelii Ierusalimul, poporul Israel fiind pe cale de extincţie. Astfel că Împăratul a adresat o a treia chemare, faţă de cei care nu au fost iniţial pe lista invitaţilor, respectiv celor de la răspântiile drumurilor. Harul a fost luat de la evreu şi oferit grecului. Neamurile au fost cele care s-au bucurat de refuzul evreilor de a se împărtăşi de favorurile ospăţului nunţii.

Discuţiile s-au diversificat pe măsură ce au apărut teme cum ar fi aceea a hainei de nuntă şi a celui găsit fără ea. S-au expus mai multe părerii. Una ar fi aceea că îmbrăcămintea, care reprezintă haina dreptăţii lui Hristos, se primeşte în momentul unei depline consacrări. O alta s-a referit la faptul că haina dreptăţii se leagă de neprihănirea care vine prin credinţă – noi suntem socotiţi neprihăniţi datorită credinţei noastre (Romani 3 şi Galateni 3). Oricare ar fi explicaţia, ideea este că haina dreptăţii lui Cristos cu care suntem acoperiţi, trebuie păstrată curată, prin faptele noastre bune şi prin propriile eforturi de a ne jertfi din ceea ce avem pentru cauza Domnului.

În ceea ce priveşte pe nutaşul găsit fără haină, am avut iar mai multe puncte de vedere. Toate ne-au ajutat să înţelegem mai bine mesajul pildei. Am pornit de la ideea că în cazul evreilor antici, nuntaşii îmbrăcau o haină anume, numită haină de nuntă. Nimeni nu participa la ospăţ dacă nu o purta. În cazul speţei noastre, au existat două posibilităţii: fie omul a intrat fără ea, fie a dezbrăcat-o ulterior. Cei care intră fără haină îi reprezintă pe aceia care nu reuşesc să ajungă la o împăcare cu Dumnezeu şi doresc să ajungă la ospăţ într-un mod viclean. Aceia care o leapădă sunt cei priviţi de Domnul ca îndreptăţiţi, dar ajung să nesocotească harul primit şi îl pângăresc. De asemenea, propria mândrie şi aprecierea faptelor personale în locul meritelor lui Cristos duce la pierderea preţioasei îmbrăcăminţi. Haina de nuntă nu mai are nicio valoare în ochii lor, la fel cum nici ei nu mai au calitatea de nuntaşi în ochii Împăratului. Astfel, ei sunt scoşi în întunericul de afară. Reprezintă aceasta a doua moarte sau nu? – ne-am ferit a da un răspuns tranşant, Dumnezeu rămânând acela care dă verdicte. Lecţia noastră fiind aceea de a înţelege valoare hainei pe care o purtăm şi necesitatea de a o păstra aşa cum am primit-o, pentru a nu ajunge să fim scoşi de la ospăţul nunţii.

De asemenea, a fost expusă şi versiunea conform căreia aceia care sunt găsiţi fără o haină de nuntă îi reprezintă pe lupii în piei de oi care arată a fi iniţial acceptaţi de Domnul, dar care sunt ulterior găsiţi nevrednici de nuntă. Cei cărora Isus le spune să se depărteze de la El, că niciodată nu i-a cunoscut, la fel cum nu a cunoscut nimic din ceea ce au făcut în “numele Lui“.

Ultima parte am alocat-o învăţării a două cântări, prezentate în duminica ce a urmat în faţa adunării. Una are la bază textul din Psalmul 15, iar cealaltă evocă imaginea Ierusalimului.

Îi mulţumim Domnului pentru binecuvântarea serii şi pentru ocrotirea Sa. A Lui să fie slava în veci!

intalnire tineri - baia mare, 5 mai, 2007

Cu ajutorul Domnului, tinerii din Baia Mare s-au intalnit sambata trecuta, la casa de adunare, in nr. de 13. S-a studiat si dezbatut Geneza capitolele 12 si 13. Am inceput cu citirea textului de catre Daniel Achim, dupa care s-a trecut la intrebari si dezbateri. Le vom lua pe rand.

Sarai era sora cu Avraam? Raspunsul a fost ca Sarai, intradevar, era sora lui Avraam si s-a citit din Geneza 20:12.

Apoi, am incercat sa vedem daca Avraam a facut bine cand a spus ca Sarai era sora lui? Nu facuse bine aratand acest lucru. Prin aceasta el a demonstrat o oarecare frica fata de oameni . Aceasta gresala s-a repetat cand el a locuit ca strain in Gherar (imparat fiind Abimelec), atunci cand din nou a spus despre Sarai ca este sora lui. Peste faraon si casa lui, Dumnezeu a trimis mari urgii din pricina nevestei lui Avraam. Iar in final, conducatorul Egiptulu i-a inapoiat sotia, spunandu-i sa paraseasca tara. Totusi, datorita sotiei sale, Avraam a primit de la faraon mari bogatii (oi, boi, magari, robi si roabe, magarite si camile).
Facuse bine Avraam ca a plecat din tara in Egipt fara sa intrebe pe Domnul? Rudi a spus ca a mai auzit aceasta intrebare si ca exista unii care considera ca a gresit si ca nu a fost un lucru placut in ochii Domnului, iar Avraam nu ar fi avut destula credinta. Pana la urma, am fost cu totii de acort ca a gresit in privinta aceasta.
Ce reprezinta sau ce simbolizeaza Eghiptul? Se pare ca Egiptul reprezinta lumea. Iar cei credinciosi nu vor cuta ajutor in "Egipt" - adica lume, chiar daca ar aduna mari bogatii (acestea putand fi pierdute oricand). Ne putem aduce aminte de Lot care a pierdut tot ce avea, inclusiv sotia.
De unde stia faraonul Egiptului ca Dumnezeu il pedepseste din pricina sotiei lui Avraam? Am presupus ca Dumnezeu s-a aratat in vis lui faraon, ca si in visul lui Abimelec, sau ca Sarai i-ar fi destainuit faraonului ca este sotia lui Avraam.
Finalul discutiilor s-au axat pe tema plecarii lui Avraam. La iesirea din Egipt, Avraam si Lot aveau multe bogatii si averi, iar din pricina acestora nu au mai putut locui impreuna. Intre pazitorii vitelor lui Avraam si pazitorii vitelor lui Lot s-a iscat o certa, iar Avraam i-a sugerat lui Lot sa isi aleaga destinatia terenurilor pe care doreste sa le ia in stapanire. Aceasta tema se va mai discuta si la intalnirea pe care o vom avea peste doua saptamani.
Timpul s-a scurs si am trecut la cantari, ca de obicei. Sambata viitoare se va discuta despre pilda nuntii fiului de imparat, din Matei 22.
Multumim Domnului pentu tot ceea ce am studiat si dezbatut.
Text semnat de Nata C.

Iarba verde de la... Cavnic

1 mai muncitoresc

De 1 mai, anul acesta ne-am întâlnit la Cavnic. Anul acesta… De fapt, nici nu mai ştiu să fi fost undeva în anii anteriori, în formula asta. Mai bine de jumătate din tinerii care ne întâlnim frecvent sâmbătă seara am luat o gură de aer curat la Dănuţ Pode, în casa în care a copilărit. Zona este un amalgam de nou orăşenesc şi tipic moroşean, unde natura se îmbină cu efemerele realizări antropice. Departe de tastatură, semafor şi chitanţa neachitată de două luni la gaz (nici nu ştiu dacă pe dealurile alea s-a auzit de gaz), ne-am stimulat foamea cu mirosul unor tradiţionale „friptane” la grătar. Rând pe rând, cei cu veleităţi de bucătar s-au perindat prin faţa aparatului (cumpărat de Rudi din Metro) demonstrându-şi talentul în arta culinară. După ce ne-am ghiftuit bine cu de toate, Dănuţ a adus o puşcă pe bază de aer comprimat şi am ţintit o cană albastră agăţată într-un copac. Dănuţ ne-a arătat că ştie să ochească şi cu o mână, însă Eli nu s-a lăsat mai prejos şi l-a imitat cu succes. Apoi am trecut la sporturi cu fileu, respectiv una bucată ţeavă, cu un capăt de lemn drept prelungitor. Pseudo voielul nostru ne-a ocupat mai tot timpul. Aici a fost rândul lui Călin să iasă la rampă, echipele în care a jucat el câştigând mai tot timpul. Aşa cum o arată şi pozele, ne-am întins după fiecare minge (o lobdă de muzeu, din piele maro, made în Ukraina, cred, ce avea de câteva ori vârsta lui Adişor). Dimensiunile terenului fiind variabile, în funcţie de elasticitatea furtunului care îl delimita, s-au iscat veşnice discuţii privind mingile care cădeau în sau în afara terenului. Raluca s-a dovedit a fi o gazdă bună şi după câteva seturi de ţopăieli ne-am trezit că trebuie să trecem la o nouă porţie de bunătăţi. Evident, voleiul devenise o treabă din ce în ce mai grea. Asta ne-a dovedit-o şi Dănuţ, care se arunca plin de încredere după fiecare minge care nu avea altă şansă decât să cadă dincolo de linia furtunului.

Într-o vreme, a apărut şi Alin Marta, cu trupa şi l-am pus imediat la treabă, să mai dea jos din kilograme, că l-am văzut mai lenios în ultima vreme. Cum soarele nu răzbea să se arate prea forţos de după culmile Cavnicului ne-am călit cu câteva reprize de frig autohton. Aşa cum sugerează până şi numele localităţii - "cave" - peşteră (sau ceva cuvânt asemănător de origine saxonă), nu am sperat să avem parte de prea multă căldură. Prinşi în febra meciurilor la fileu, nici că mai băgam de seamă acest mic detaliu. Nici măcar surorile nu s-au sinchisit de frig, Dana şi Mogdi Hosu trecând la badminton, iar Loredana arbitrând când un sport, când altul. Singurele afectate de ger au fost Ioana şi Adina, cărora nu le-am prea văzut nasul, ele stând mai mult în casă, la căldurică. Mica vedetă a zilei s-a dovedit a fi Adişor. A început prin a-i articula pe cei din jur cu un băţ de schi găsit prin şoprul lui Dănuţ. Apoi, urla cât îl ţineau plămânii când îl vedea pe Rudi jucând şi se plângea mereu că nu reuşea să aducă mingea ce ieşea în aut. În final, s-a ales cu ceea ce a căutat, respectiv cu o chelfăneală scurtă, după ce s-a căţărat pe un capăt de lemnărie şi nu a vrut să se dea jos. Unul dintre cei mai fericiţi a fost Dani Achim. Fără nevastă sau copii, nu a avut cui să ţină evidenţa. Dar spre seară, după ce soarele s-a retras lăsând în urmă un frig şi mai consistent ce ne-a mânat în casă, l-am lămurit pe Dani să nu-şi facă probleme, că toate vor veni la timpul lor. Am lăsat la urmă musafirii. Personajele importante stau, de regulă, pe bancheta din spate. Dana şi Coco, de pe cele plaiuri cu yankei, au fost alături de noi. I-am găsit schimbaţi fizic, dar cu acelaşi spirit tânăr şi inventiv cu care i-am cunoscut. Mulţumim familiei Pode pentru găzduire şi celor care s-au îngrijit ca totul să iasă bine.

Pozele se pot accesa din titlu sau click pe imaginea articolului.

slideshow tinerii studenti

Un slideshow cu tinerii Studenti de Biblie din Romania, prezentat la Conventia Nationala de la Baia Mare, din aprilie, 2007.

intalnire tineri - baia mare, 28 aprilie, 2007

Profitand de timpul de partasie din seara zilei de 28 aprilie, am studiat un subiect din Biblie si am adus cantari spre slava lui Dumnezeu. Desi am fost intr-un numar mai mic, ne-am bucurat de timpul petrecut impreuna si am inceput printr-o rugaciune si o cantare, continuand cu un studiu dupa puterile noastre, despre "Pilda Nuntii Fiului de Imparat". Am invatat ca in aceasta pilda, imparatul (care il reprezinta pe Dumnezeu) adreseaza o chemare celor poftiti la nunta (adica tuturor oamenilor). Aceasta invitatie este facuta prin intermediul "robilor" (care reprezinta profetii din vechime). Dupa ce odaia de nunta s-a umplut de oaspeti, imparatul a intrat sa ii vada si acolo a zarit un om care nu era imbracat in haina de nunta - aceasta "haina de nunta" simbolizeaza starea de pregatire, posedare a credintei adevarate in Hristos si ascultarea permanenta. Fiindca nu a avut "haina de nunta", imparatul a zis slujitoriilor: "aruncati-l in intunericul de afara; acolo va fi plansul si scrasnirea dintilor". "Caci multi sunt chemati, dar putini sunt alesi" - chemarea la mantuire este adresata multora. Totusi acei putini alesi sa mosteneasca Imparatia cerurilor sunt doar cei care raspund chemarii lui Dumnezeu si cred in Hristos. Un lucru important ce merita subliniat in aceasta relatare este faptul ca Imparatul selecteaza din cei multi invitati, putini. Am fi dorit, am fi avut nevoie, de prezenta unor frati mai in varsta care sa ne deataileze putin, sa ne ajute si sa ne indrume.
Acesta a fost studiul. Apoi am incheiat cu o serie de cantari si cu o rugaciune de multumire.

Text semnat de Flavia Pop