poze tineri Baia Mare, 24 martie, 2007

Câteva poze de la ultima întâlnire cu tinerii, din Baia Mare. O sa încercăm să avem de fiecare dată când putem un set de poze, să le amplasăm pe net, pentru a fi văzute de cei care doresc. Mulţumim lui Alin şi Eli, care au asigurat imaginile. Le puteţi vizualiza şi descărca de aici sau din titlul blogului.

intalnire tineri - sighet, 23 martie, 2007

Pace tuturor! Întâlnirile tinerilor din Sighet se desfăşoară în fiecare zi de vineri a săptămânii, de la ora 6,00 - 6,30 p.m. şi ţin până în jur de 8,00 - 8,30 p.m. La aceste întâlniri suntem cam 3 – 5 persoane. Numărul mai mic e datorat distanţelor mari dintre noi, tinerii, dar şi programului diferit la şcoală (unii merg după masă). Ştim că acolo unde ne adunăm pentru a învăţa despre principiile lui Dumnezeu, numărul contează mai puţin.

Vineri, 23 martie, am fost trei persoane. Subiectul dezbătut a fost despre „rău”, ce considerăm noi că este rău şi despre opusul lui, "binele". Am pornit cu o definiţie a răului, având ca punct de plecare DEX-ul, şi apoi am analizat cum reacţionăm noi la un lucru rău şi care e reacţia lui Dumnezeu (acestea în concordanţă cu Evrei 6:18, 2 Timotei 2:13, Osea 11:9, Matei 16:23). Concluzia acestor discuţii a fost că Dumnezeu nu se schimbă atunci când spune ceva, iar modul Lui de gândire şi analiză a diferitelor împrejurări e cu mult superior nouă, oamenilor.

Un exemplu în acest sens este următoarea povestire: doi îngeri ai lui Dumnezeu au venit pe pământ; era seară şi aveau nevoie de o cameră pentru a înnopta. Au bătut la uşa unui om bogat care le-a dat doar o singură cameră, la subsol, dar fără să-i servească cu mâncare sau să le arate căldură în vreun fel. Dimineaţa unul dintre îngeri a văzut în perete o gaură şi a reparat-o. După ce au mulţumit gazdelor au continuat călătoria. În următoarea noapte au înnoptat în casa unor oameni foarte săraci. Aceştia şi-au primit oaspeţii în aceeaşi cameră în care stăteau şi ei, pentru că nu aveau o cameră de oaspeţi. Au mâncat împreună din puţinul lapte pe care îl aveau. Singura lor sursă de venit şi supravieţuire a familiei era o văcuţă. Dimineaţa, când cei doi îngeri s-au trezit, au văzut pe gazde întristate pentru că tocmai le murise văcuţa. Au încercat să-i întărească cât au putut şi îngerii şi-au continuat călătoria. Pe drum unul dintre îngeri l-a întrebat pe celălalt: nu înţeleg procedura ta. În casa celui bogat era o simplă gaură, fără mare importanţă, şi tu ai reparat-o, iar în casa celor săraci nu ai reuşit să salvezi o văcuţă. De ce? Răspunsul îngerului a fost următorul: în casa celor bogaţi prin acea gaură ieşea la iveală o mină de aur şi datorită zgârceniei lor am preferat să ascund acea bogăţie de care nu vor şti niciodată. În casa celor săraci în timpul nopţii, a venit un înger care a vrut să o ia pe soţia gazdei noastre. Şi pentru ca nenorocirea să nu fie atât de mare i-am dat în schimb văcuţa. După aceasta cei doi îngeri şi-au continuat călătoria.

Sunt lucruri negative/rele în viaţă pe care nu le înţelegem, de ce se întâmplă aşa sau de ce nu am avut destulă tărie să nu facem ceva neplăcut lui Dumnezeu. Toate acestea trebuie să ne poarte cât mai aproape de modelul nostru.

În final, am discutat despre cum/în ce fel ne stabilim principiile drepte după care ne ghidăm. Aici sunt câteva exemple: Exod 20 – "Cele 10 porunci", Galateni 5, Efeseni 5 – faptele firii pământeşti şi ale duhului.

Săptămâna asta vom continua în aceeaşi temă cu exemple din Vechiul şi Noul Testament, despre diferite reacţii atunci când nu răspundem cerinţelor lui Dumnezeu.

Dorim să mulţumim lui Dumnezeu pentru posibilitatea de a ne putea întâlni şi de a comunica atât de uşor chiar dacă ne despart sute sau mii de km.

...............................................

Peace to you all! Young people from Sighet have a meeting on every Friday from 6,00 - 6,30 p.m. to 8,00 - 8,30 pm. At this meetings we attend aprox. 3-5 persons. The number is so little because not all of them live in Sighet and some of them have classes in the afternoon. But we know that the number is not important as far as we want to meet and to follow Gods’ principles.

On the 23rd of Friday, we were three persons. Our study was about "evil", what evil means and what the opposite word, "good", means. We started with a definition of the word "evil" from DEX (Romanian Dictionary) and then analyzed how we react to an evil thing/event and how God reacts on that thing. The verses in connection with this are from Hebrews 6:18, 2 Tim. 2:13, Hosea 11:9, Matt 16:23. The idea is that God doesn’t change His mind on a thing, whatever it is a good or bad one and His way of thinking and analyzing and understanding is much higher than ours.

We had a little story: two angels of God came to earth. It was evening, and they needed a place to stay overnight. So they went to a house where a very wealthy man lived. But that man wasn’t too polite, so he gave the quests a place somewhere on the basement with no food. In the morning, one of the angels saw a little hole in the wall and the angel fixed the wall. Then the angels thanked for that night and continued their journey. In the next evening, they stayed at a very poor family. Their own way of survival was a little cow, from which they had milk. So this poor family took the quests in their own room, because they had only one room in the house; ate together at the same table and slept in the same room. In the morning, when the angels were preparing to continue their journey, they observed a sadness on the face of the poor family. This was because the cow died. After a while, encouraging the family, the angels left. One of the angels asked the other one why he didn’t do something for the poor family and instead he helped the rich one. The answer was: "at the house of the rich man, in that hole I saw a lot of gold and because he was so greed I didn’t want for him to see it. At the house of the poor family, in that night, an angel came and wanted to take the wife of the poor man and instead of her I gave him the cow". Then the angels continued their journey.

In our lives there are bad/negative things. We don’t understand why they are happening or sometimes we just don’t have enough strength to pass some hard moments. All these should draw us close to our Model.

In the end, we discussed how and in what way we draw our principles in life, starting with Exodus 20 – "The ten commandments", Galatians 5 and Ephesians 5 – earthly and spiritual fruits.

Next week, we will continue in the same manner with examples from Old and New Testament and reactions in different situations.

We are thankful to God for the opportunity to meet together and communicate so easy even if the distance is big.

Texte semnate de Cami Grigor

intalnire tineri - baia mare, 24 martie, 2006

Cu ajutorul Domnului, sambata ce a trecut, a avut loc intalnirea tinerilor din Baia Mare, la casa de adunare. Participanti, in numar de 17. Si cativa absenti motivat. Ca de obicei, intalnirile sunt cu noi teme. Acum am avut "parabola lucratorilor viei" – Matei 20 : 1 – 16 – ce a fost condusa si sustinuta de Sergiu Campan.

Pilda aceasta nu este o pilda usor de inteles si asta am vazut pe parcurs, desi, initial, totul ne era foarte clar si nu tare existau intrebari. Sergiu a inceput cu citirea pildei si intrebandu-ne daca avem nelamuriri referitoare la parabola. Dar nimeni, nimic. S-a trecut la determinarea timpului la evrei. Stapanul s-a dus dis de dimineata in piata. Acesta corespunde orei sase dimineata la noi, ceasul al treilea fiind ora noua, ceasul al saselea fiind ora doisprezece, ceasul al noualea fiind ora trei dupa masa, iar al unsprezecelea fiind ora cinci dupa masa. Cei din urma au lucrat doar o ora si le-a fost spus : "veti primi ce va fi cu dreptul".

Si s-a pus prima intrebare: "pe cine reprezenta stapanul care a iesit dis de dimineata sa angajeze lucratori in via sa?" Si raspunsurile au venit: stapanul il reprezinta pe Dumnezeu, pentru ca El face alegerea lucratorilor si El hotaraste plata. Stapanul se dusese dis de dimineata in piata sa-si tocmeasca lucratori in vie, dar in piata s-au gasit si alti lucratori, iar stapanul i-a cheamat si i-a ales din multime. Urmatoarele intrebari au fost: pe cine reprezinta lucratorii?; pe cine reprezinta administratorul?; ce reprezinta dinarul (plata lor)?; pe cine reprezinta cei din urma angajati?; daca luctatorii murmuratori au gresit si au suparat pe stapan?; si cand va avea loc implinirea acestei parabole azi sau in viitor?

Lucratorii reprezinta pe cei care se inscriu pe calea Domnului, cei alesi de stapan ca lucratori in via Sa. Se presupune ca in piata se mai gaseau si alti lucratori, dar stapanul i-a selectat si i-a trimis in vie. Aceasta angajare si selectare s-a petrecut in Varsta Evanghelica, de la Domnul Isus pana in zilele noastre. Administratorul il reprezinta pe Domnul Isus Hristos, pentru ca El va da plata care fusese fagaduita de stapan la angajare.

Dinarul reprezinta plata pe care ne-o va da Dumnezeu (viata vesnica sau "indreptatirea"). In cazul indreptatirii, implinirea acestei parabole are loc in timpul de azi, deoarece in viitor, biserica nu va mai putea murmura. Pentru sustinerea acesteia s-a adus o dovada scripturala din Coloseni 1:13: „El ne-a izbavit de sub puterea intunericului si ne-a stramutat in imparatia Fiului, dragostei Lui, in care avem rascumpararea, prin sangele Lui, iertarea pacatelor”. Dacă plata este viata vesnica, reiese ca implinirea ar fi in viitor. La aceasta s-a argumentat ca indreptatirea se primeste pe baza credintei si se da la inceputul lucrului, iar plata din parabola se da la sfarsit. La sfarsitul alergarii, Biserica (si toti credinciosii) nu vor primi indreptatirea, ci viata (Apocalipa 2:10). Pe aceste doua raspunsuri s-a discutat majoritatea timpului si tot au mai ramas indoieli, dar pana la urma, cei mai multi au fost de acord ca ar fi viata vesnica. Ramane de vazut si de discutat.

Cei din urma angajati sunt cei care lucreaza mai putin in serviciul Domnului (ca si timp), dar mai cu zel si cu mai mare credinciosie, loialitate. Poate aceasta a starnit nemultumire in randul lucratorilor celor dintai si s-a ajuns la intrebarea: "cu cine putem asemana acesti lucratori murmuratori". Murmuratorii pot fi fratii de credinta care sunt mai batrani in adevar dar cand vad un tanar luandu-le-o inainte se supara si se poticnesc. La aceasta concluzie s-a ajuns. Lucratorii care au murmurat asteptau mai mult dar nu au primit decat ceea ce le fusese fagaduit. Ca au suparat pe stapan sau nu l-au suparat pe stapan nu stim, dar stim ca stapanul le-a spus: "de ce este ochiul tau rau fiindca eu sant bun?; asa ca ia ce este al tau si pleaca".

La final am facut o recapitulare, pe scurt, din tot ceea ce parcurseseram intr-o ora si am trecut la cantari.

Am stabilit ce vom avea de studiat la urmatoarea intalnire cu tinerii, care va fi condusa de Alin Marta. Va fi Geneza, de la cap. 10.

Ii multumim Domnului pentru studiu si partasia avuta!

Text semnat de Natanael Calota.

fr. George Wilmott, Baia Mare, 18 martie, 2006

Saptamana trecuta, am avut parte de vizita fr. George Wilmott, care ne-a tinut un discurs. Pentru cei care doresc sa asculte aceasta predica, o pot face accesand aceasta adresa, de unde pot descarca fisierul in format audio. Programul a inceput cu prezentarea fr. Ioan Campan, o cantare şi rugaciunea fr. Nicolae Zoicas. Dupa discurs, a urmat o alta cantare si o rugaciune a fr. Wilmott. Daca vom avea feedback la aceasta idee, vom mai posta discursuri in acest fel. In primul rand, ne-am gandit la fratii romani plecati peste hotare, care doresc sa isi aminteasca de atmosfera adunarii din Baia Mare. May Lord bless you all!

P.S. Scuze pentru cei care nu au reusit ca descarce fisierul. Este vina mea. Acum este in regula. Multumesc pentru atentionare!

Cu Isus vreau sa-mi continuu calea

Duminica dimineata, in timpul intalnirii saptamanale a Studentilor Bibliei din Baia Mare, am avut si un "intermezzo", in care tinerii au adus lauda Domnului prin doua cantari. Din cele invatate recent, am ales-o pe aceasta, cu care va puteti familiariza usor. Textul se gaseste in fisierul pe care il puteti descarca de aici. Am avut parte si de cativa invitati in randul tinerilor si nu numai, fratele George Wilmott (asistat de sora Beti) aducandu-ne cateva invataturi minunate.

intalnire tineri - baia mare, 17 martie, 2007

Sâmbăta trecută, ne-am întâlnit din nou, la casa de adunare din Baia Mare, în număr de 15. Câteva absenţe, dar motivate. Am avut şi un vizitator, Vlad venind cu prietena. Programul a constat într-o continuare a studiului început din Geneza (am reluat de la capitolul 9). Ca de obicei, am făcut o recapitulare a ceea ce am studiat data trecută, pentru fixarea cunoştinţelor şi pentru ca tinerii care nu au avut posibilitatea de a fi cu noi să se familiarizeze cu subiectul. Partea aceasta a Genezei ne relatează despre perioada potopului şi a modului în care Dumnezeu a pedepsit neascultarea oamenilor din timpul lui Noe şi a unor îngeri care nu şi-au păstrat vrednicia. De obicei, luăm câteva capitole, dar acum am insistat doar pe unul, acesta dând naştere la multe întrebări. Pentru început, cineva a prezentat un rezumat al acestui capitol, după care s-a trecut la întrebări.

La fel ca lui Adam, în Grădina Eden, Dumnezeu le-a spus lui Noe şi fiilor lui: să crească (în număr), să se înmulţească, să umple pământul şi să-l stăpânească. În plus, a adăugat: "să apuce groaza şi frica de voi pe orice dobitoc de pe pământ". Daniela Morar a ridicat întrebarea dacă înainte de potop animalele erau sălbatice sau doar după potop au ajuns în această stare. Având în vedere faptul că în arcă au intrat animale timp de 7 zile, arată că între om şi animal relaţia nu era atât de degradată. Însă, după ieşirea din Eden, pământul a fost blestemat, ceea ce implică faptul că şi vieţuitoarele de pe el au fost blestemate (posibil a se fi sălbăticit într-o oarecare măsură). Problema a rămas deschisă (deşi declaraţia Domnului, din versetul 2, ne face să credem că ceva s-a schimbat între animale şi om). De asemenea, tot referitor la animale, se mai aminteşte ceva. Dumnezeu permite omului să consume carne (exceptând sângele acesteia în stare naturală). Nu ştim dacă înainte oamenii mâncau carne, dar putem presupune că da, având în vedere răutatea extremă la care se ajunsese.

În versetul 6, am sesizat un aspect interesant. Domnul îi spune omului să nu verse sângele semenului său (adică să nu ucidă) şi imediat se face precizarea că omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu. Lipsa de legătură între cele două este doar aparentă, Dumnezeu amintindu-i omului că a fost creat după trăsăturile sale (drept, înţelept, puternic şi iubitor) şi nu trebuie să-şi ucidă aproapele, ci să dea dovadă, în primul rând, de iubire, căci altfel, dreptatea lui Dumnezeu va cere sângele înapoi sângele celui care a ucis (versetul 5). Ca o concluzie la această primă parte, am văzut că indicaţiile şi privilegiile date de Dumnezeu omului au fost un prim set de legi referitoare la relaţia interumană, legătura om – mediu înconjurător şi alimentaţie.

În acest capitol se aminteşte şi de primul legământ dintre om şi divinitate. Creatorul face un legământ cu creaturile sale terestre (om şi animale), stabilind că nu va mai distruge niciodată în acest fel viaţa de pe pământ. A fost un legământ veşnic, pecetluit cu simbolul acestuia – curcubeul. De aici am desprins că înainte de potop acest fenomen nu era vizibil, datorită faptului că razele soarelui nu pătrundeau atât de puternic prin sferele de aer şi apă ce înconjurau Pământul. Abia după căderea acelei sfere de apă, ce a declanşat un cataclism global, soarele a fost atât de evident precum este azi şi fenomenul curcubeului a fost posibil. Că un asemenea cataclism a avut loc este adeverit de descoperirile unor mamifere ierbivore la poli, care au fost surprinse de o schimbare bruscă de climă, ele fiind criogenizate instantaneu. O legătură între potop şi schimbarea climatică este foarte plauzibilă. De asemenea, schimbarea produsă de căderea acelui inel sau acelei sfere a dus la apariţia unor fenomene chimice noi. Vedem că mustul a fermentat şi a devenit vin, altfel nu ne explicăm cum un om al lui Dumnezeu s-a îmbătat după ce a băut din rodul viţei. Cel mai probabil, el nu a cunoscut înainte efectul vinului.

Am dat şi nişte definiţii ale legământului (promisiune, înţelegere, contract, acord) şi am văzut că acesta a constituit a doua promisiune făcută omului, după cea din Eden, în care Dumnezeu îi dă omului o speranţă – şarpele va muşca din călcâiul femeii, dar sămânţa femeii va zdrobi capul şarpelui (cu trimitere evidentă la venirea unui Mântuitor).

În partea finală a textului, se amintesc cei trei fii ai lui Noe şi faptul că Ham este blestemat de tatăl său, iar Sem şi Iafet, binecuvântaţi. Ne-am oprit puţin asupra urmaşilor acestora, anticipând capitolul următor. Din Sem se trag semiţii, popoarele orientului apropiat (evrei, arabi etc), din Ham vine rasa de culoare (urmaşii lui Ham stabilindu-se în nordul Africii), iar Iafet este părintele popoarelor indo-europene. Menţiunea din versetul 27 – "Dumnezeu să lărgească locurile stăpânite de Iafet, Iafet să locuiască în corturile lui Sem, şi Canaan sa fie robul lor" – ne duce cu gândul la faptul că favoarea a fost dată iniţial evreilor, urmaşi ai lui Sem, neamurile, marea lor majoritate indo-europene (adică Iafet) fiind abia ulterior primite la Dumnezeu, care a deschis uşa acestora, prin Corneliu. Aşa a ajuns şi Iafet să locuiască în locurile binecuvântate de Dumnezeu. Cât despre Canaan (fiul lui Ham), vedem că ajunge robul celorlalţi. Ajunge să ne gândim la sclavia rasei negre de-a lungul veacurilor şi exploatarea acesteia până de curând şi înţelegem uşor sensul versetului. Deşi nu se spune aici, şi el va ajunge sub favoare ("Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod [...] fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus" – Gal. 3:28).

Totodată, am studiat şi semnificaţia numelor celor trei fii. Sem (în ebraică, Şem) înseamnă "nume", Ham semnifică "fierbinte", iar Iafet are înţelesul de "deschis". Şi, cum nimic nu e întâmplător, am remarcat că nici acestea nu erau întâmplătoare, ba, chiar adeveresc ceea ce am reţinut înainte. Lui Iafet (deschis) i se deschid corturile lui Sem. Daniel Pode a sesizat că Ham (fierbite) poate fi si ars, deci chiar culoarea pielii putea fi mai închisă, iar Iafet (deschis) putea fi numit aşa şi din pricină că pielea ar fi sugerat asta (o culoare mai deschisă, probabil, aşa cum au fost urmaşii săi), iar Şem (nume) a fost cel căruia i sa revelat Dumnezeu, prin Moise. El a aflat astfel care este numele adevărat al lui Dumnezeu. Au fost doar nişte remarci, nu trebuie luate ca adevăruri absolute, dar ne-am bucurat de corelaţiile pe care le-am putut face.

În final, după o oră bună de studiu, aşa cum am hotărât, am discutat liber (20 – 30 de minute) despre tinerii de la noi şi din alte ţări şi despre cum ne adunam acum 10 – 15 ani. Aici, trebuie să recunosc că au fost mai mulţi participanţi la discuţii, deşi nici la studiu nu pot spune că nu s-au arătat doritori. Fiecare a zis ceva. Am hotărât să avem astfel de minute de relaş, în care ne putem familiariza mai bine unii cu alţii şi vorbi deschis, fără trac sau teama de a greşi. Despre orice, probleme personale, administrative sau ceea ce ne frământă.

Am transmis tinerilor saluturile fraţilor de dincolo de ocean, cu care am discutat în ultima săptămână şi aceştia au răspuns în acelaşi fel. Sper ca românii din State să citească acest post.

Am încheiat, cu o jumătate de oră de cântări, în acordurile chitarei lui Raluca.

De asemenea, am stabilit şi ce vom studia la următoarele întâlniri. În primul rând, două pilde, cea a lucrătorilor viei şi a vierilor (studii moderate de Sergiu şi Vlad), iar peste două săptămâni, continuăm din capitolul 10 al Genezei (probabil, moderator va fi Alin Marta).

Îi mulţumim Domnului pentru studiu şi părtăşia avută!

Ciprian D.

intalnire tineri - cluj, 17 martie, 2007

Noi, tinerii din Cluj, ne-am intalnit din nou sambata asta, la Paul acasa. De data asta am fost maimulti ca de obicei (8 persoane) si, tot ca de obicei, Paul si Ioana ne-au acompaniat cu chitara. Am continuat de studiat Samuel, capitolele 3 – 7. In lini mari, in aceste capitole ne este aratat drumul pe care l-a parcurs chivotul Domnului dupa ce acesta a fost luat de filisteni de la israeliti si cum acesta a fost trimis inapoi la israeliti pentru ca Dumezeu i-a lovit pe filisteni cu bube. "Mana Domnului a apasat asupra celor din Asod si i-a lovit cu bube la sezut atat in Asod cat si in teritoriile care apartineau de el". Din capitolul 4, ceea ce ni s-a parut important este motivul ce a dus la capturarea chivotului. Dupa ce au fost invinsi de filisteni, israelitii au mers, au luat chivotul si au pornit din nou la lupta, dar au uitat sa se roage lui Dumnezeu pentru a cere aprobarea Lui sa mearga sa se lupte sau nu cu filisteni, ei crezand ca daca aveau chivotul cu ei Dumnezeu ii va asculta si ii va ajuta sa castige. "Poporul s-a intors in tabara si batranii lui Israel au zis: Pentru ce ne-a infrant Domnul inaintea filistenilor? Hai sa luam de la Silo chivotul legamantului Domnului, ca sa vina in mijlocul nostru si sa ne salveze." O lectie importanta am putea extrage de aici si pentru noi din faptul ca si noi, ca si israelitii, nu trebuie să cadem in pacatul mandriei si sa credeam ca daca noi intelegem mai bine adevarul ca altii suntem mai presus ca ei.Mai departe, ne-am oprit un pic si asupra mortii lui Eli si asupra urmasilor acestuia (1 Sam, 4:18-21). In legatura cu trimiterea inapoi a chivotului, ceea ce ni s-a parut important a fost ca preotii si ghicitorii filisteni au stiut in ce mod trebuie trimis chivotul inapoi – pentru a departa nenorocirea care a venit asupra lor din partea Domnului (cap 6:3). In capitolul 7, ne este descrisa intoarcerea spre Dumnezeu a lui Israel si modul in care Dumnezeu ii va ocroti pe evrei daca, inainte de a face ceva, vor cere aprobarea Lui. In acest capitol, spre deosebire de capitolul 4, Israel, cand a vazut ca este atacat de Filisteni, i-a spus lui Samuel sa se roage lui Dumnezeu pentru popor, pentru a scapa din mana inamicilor.
Pentru saptamana viitoare, am ramas sa studiem capitolele 7 – 12 din Samuel.
Text semnat de Flaviu Benta

eSword - program de biblii si dictionare






Tot mai multi tineri imi solicita info despre programul de Biblii pe care il folosesc. De aceea voi posta aici cateva date utile, in caz ca cineva doreste sa isi instaleze un browser util pt Biblie si concordante. Se numeste eSword si poate fi descarcat gratuit de la adresa asta. Trebuie luate ambele fisiere, atat programul, cat si update-ul. Din casuta de sub download, intrati la index si alegeti ce va intereseaza.
In primul rand versiunile de Biblie. Trebuie sa aveti obligatoriu, pe langa versiunea standard, cea King James, in engleza, si cel putin o versiune a textului grecesc. Sa fie neaparat cu codul Strong (scrie in paranteza), pentru ca asta face totul. Eu va recomand Westcott-Hort Greek New Testament (w/ Strong's). E o lucrare de referinta in domeniu. Demna de incredere. Va trebuie si versiunile romanesti, evident. Luati-le pe amandoua. Prima e Cornilescu Standard, iar cea de-a doua, Biblia Ortodoxa Romana, ii apartine lui Bartolomeu Anania, episcopul de Cluj si a fost lansata in 2002. Are la baza Septuaginta (pentru Vechiul Testament). E trasa la tema, uneori (mai ales in Noul Testament), dar merita luata. Ofera lamuriri asupra unor versete controversate din Vechiul.
Apoi, luati toate dictionarele si concordantele. Sunt de aur. Mai aveti harti si tot felul de carti in engleza, daca va intereseaza. Insa sunt mai greu de urmarit.
La instalare, incepeti cu programul, update-ul si apoi luati fiecare versiune si dictionar in parte si il instalati in acelasi director. Aveti grija la instalare sa alegeti limba romana!
Programul este usor manevrabil. In cateva zile va obisnuiti cu el. Are numeroase chestii utile. Puteti invata versete, pas cu pas sau cauta in orice limba, un cuvant din Scriptura. Pentru romana, atentie!, la cuvintele cu diacritice, folositi semnul [ * ] pentru a inlocui ă î â ş t, altfel nu va gaseste cuvantul dorit. Iar la fiecare verset puteti face comentarii (study notes) care raman in memorie si salvate intr-un fisier din program. La reinstalarea Windows-ului, puteti lua salvarile, copiind fisierul.
E foarte util in adunare, la studii, daca aveti notebook, sau si acasa pt studii restranse.
Daca aveti intrebari, plasati-le la comentariile acestui post. Asta e un program foarte bun, dar nu e singurul de acest gen. Unul foarte util e si Theophilos. Merge pe acelasi principiu. Sorin il foloseste si va poate da detalii.
Daca are cineva varianta Cornilescu revizuita, in versiune electronica, il rog tare sa mi-o trimita si mie. Am putea-o folosi in acest program.

Ciprian D.

cantari baia mare

am avut solicitari pentru cantarile pe care le-ati auzit la baia mare si am reusit sa le adunam intr-un format word.doc. pana o sa posteze paul cantarile pe site, le puteti descarca de la adresa asta. am vazut ca unii ati facut-o deja. o sa avem in curand si notele pentru chitara, pentru cei interesati.

El a promis

Am inceput sa postam cateva din cantarile tinerilor din Baia Mare, in ideea in care cei care le-au auzit la seminarul din februarie ni le-au solicitat. Chiar daca imaginea are o calitate redusa (de web), sunetul este suficient de clar pentru ca doritorii sa "prinda" linia melodica. Intr-un fisier word.doc, pe care il puteti accesa de aici, am pus si textul cantarii. Credem ca o sa va descurcati, cantarea este destul de usoara. Imaginile au fost luate in Adunarea din Baia Mare, în 4 martie. Multumim lui Alin pentru filmare.
Pe viitor, o sa mai incercam postarea cantarilor in acest fel, daca metoda este eficienta. Asteptam comentarii.

Mare esti, Doamne!

intalnire tineri - baia mare, 10 martie, 2007

Sambata trecuta, a fost momentul pentru a studia doua pilde din Noul Testament. Eli si Aurelian au fost cei care ne-au condus in discutii. Cel ce a inceput a fost Eli, care a prezentat pilda cu oaia ratacita. Aceasta se afla in Matei 18:10-14 si arata ca daca dintr-o turma de 100 de oi una se rataceste, pastorul va merge sa o caute pe cea ratacita, iar cand o gaseste are mai multa bucurie decat de celelalte 99 de oi. Conversatia noastra pe aceasta tema a inceput prin a reaminti cine sunt acesti micuti. Apoi am continuat prin a remarca faptul ca Dumnezeu ii protejeaza pe credinciosii sai. Cu alte cuvinte expresia “ingerii lor in ceruri” din versetul 10 se mai gaseste si in alte locuri in scriptura printre care amintim Psalmii sau Iov. Ultimul era protejat si nimic nu i s-a intamplat fara permisiunea lui Iehova.

Tabloul vizual prezentat aici este unul care atrage puternic atentia. Prezenta numarului 100, care pare a reprezenta creatia, si o oaie ratacita creeaza un interesant contrast. Aceasta imagine a oii ratacite mai apare si in Psalmi, Isaia sau Zaharia.

A doua pilda, cea a robului nemilostiv, descrisa in acelasi capitol 18, incepand cu versetul 21, a fost dezbatuta cu ajutorul celui de-al doilea moderator, Aurelian. Din nou, am remarcat contrastul puternic dintre datoria robului si datoria tovarasului. Pe cand robul datora o suma imensa (10.000 de galbeni), tovarasul robului nu datora decat o suma mica (100 de lei). Am discutat cum pilda aceasta poate ilustra atributele lui Dumnezeu: puterea, dreptatea, intelepciunea si iubirea; si masura in care noi le avem. Planul lui Dumnezeu este maret in felul in care apare liberul arbitru si in modul cum decurge de la sine. Apoi se observa ca personajul dator cu 10.000 de galbeni era rob, slujitor, pe cand cel care datora 100 de lei era prietenul robului. Erau probabil intr-o relatie amicala si totusi il arunca in temnita. Actiunea sa nu ramane fara efecte pentru ca vedem ca in continuare el este dat pe mana chinuitorilor. Am presupus ca acesti chinuitor apar cand protectia, pe care am amintit-o mai sus, dispare si astfel se deschid oportunitati pentru adversar.

O alta directie a discutiei noastre a fost iertarea. Cum trebuie sa fie aceasta? Trebuie sa fie o iertare sincera, din inima, resentimentele nu mai trebuie sa existe. Vedem ca Petru este cel care intreaba de iertare si i se ofera ca raspuns pilda robului nemilostiv. Intrebarea lui Petru, legata de iertarea de 7 ori are legatura cu Vechiul Testament. Raspunsul insa este nu 7 ci de 70 de ori cate 7, adica o iertare totala, o iertare din inima. Concluzia noastra a fost ca este usor sa spunem ca iertam dar, practic, este mult mai greu decat am putea crede.
In cele din urma, am testat cantarea pe care am invatat-o la seminar, urmata de inca doua cantari pe care le-am cantat si fratilor, in duminica ce a urmat.

Text semnat de Dani Achim

intalnire tineri - cluj, 10 martie, 2007

Noi, tinerii din Cluj, ne-am intalnit din nou, sambata seara. De data asta la Sorin, intr-un numar la fel de mic cam ca si data trecuta: eu, Flaviu, Paul si Sorin (bineinteles). Cu toate ca am fost putini am avut o disuctie desul de interesanta si antrenanta din 1 Samuel capitolele 1 si 2, si am intrat putin si in 3. Aici se vorbeste despre familia din care provine Samuel, apoi rugaciunea pe care mama lui, Ana, o face lui Dumnezeu, in care ii cere un fiu care urma sa fie inchinat Domnului. Cea ce am remarcat aici a fost deplina incredere a Anei in Domnul: vers. 18 "Si femeia a plecat. A mancat si fata ei nu a mai fost aceeasi." Credinta ei a fost, bineinteles, rasplatita si Ana a avut un fiu caruia i-a pus numele Samuel. Am cautat in mai multe versiuni de Biblie semnificatia numelui dar tot ce am gasit este : "Domnul a ascultat", adica ce scrie in versiunea Cornilescu obisnuita. Apoi am avut o alta intrebare, din versetul 23, poate ca nu e foarte semnificativa dar noi ne-am oprit si la asta: la ce varsta a fost intarcat copilul? Noi ne-am gandit ca nu putea fi dus la templu la o varsta foarte mica, cel putin asa zicea Paul, si pana la urma am cazut deacord ca trebuie sa fi avut vreo 9 - 10 ani. In capitolul 2, in cantarea Anei, am gasit multe profetii cum ar fi: despre inviere (vers. 6 intrebare: cum omoara Domnul?), despre Biserica (vers. 8) si despre Domnul Isus (vers. 10). De la versetul 12 la 17 se vorbeste despre rautatea copiilor lui Eli, apoi despre cum a binecuvantat Domnul pe Ana. Dupa ce ea si-a indepinit promisiunea facuta Lui a mai nascut 3 fii si 2 fiice ! Ea a primit mai mult decat a cerut! Credem ca acesta este un exemplu pentru noi, sa ne incredem totdeauna in Domnul chiar cand nu intelegem ce se intampla sau cand suntem descurajati, pentru ca sfarsitul este in mana Lui si pana la urma "toate lucrurile lucreaza spre binele nostru". De la vrsetul 27, urmeaza profetia facuta lui Eli despre distrugerea casei lui, pedeapsa pentru rautatea fiilor lui, Hofni si Fineas. Tota casa lui Eli va fi distrusa, dar in versetul 33 spune ca "Voi lasa sa raman la altarul Meu numai unul dintre ai tai ca sa ti se topeasca ochii de durere si sa ti se intristeze sufletul". Aici Paul a intrebat cum putea Eli sa se intristeze daca amandoi fiii lui au murit intr-o zi si el a murit la putin timp dupa, cand a aflat vestea. Intrebare neelucidata inca. In versetul 35, am gasit o alta profetie, despre un preot care va umbla totdeauna "inintea Unsului Meu" sau in Cornilescu revizuita "va umbla uns inaintea Mea". Ne-am gandit ca l-am putea identifica pe Samuel cu Turma Mica, dar am decis sa incercam sa nu mai interpretam si sa gasim simboluri pentru ca s-ar putea sa nu fie tocmai corecte.
In fine, pe data viitoare am stabilit sa studiem capitolele 3, 4, 5, 6 pentru ca se leaga.
Ca de obicei, Paul (il citez pe Sorin) "ne-a incantat cu chitara" si la inceput si la sfarsit. Speram sa mai primim cantari de la Baia Mare… momentan avem numai trei.

Text semnat de Diana Balanean

seminar tineri nov. 2006 - baia mare

Multumim tinerilor frati polonezi care au participat la acel seminar. Am avut o partasie deosebita cu ei si asta se vede din pozele de atunci. Fie ca Domnul sa ne dea ocazia sa ne mai intalnim in acest fel, pentru a-L lauda.

Puteti accesa pozele din titlul blogului sau de aici.

We thank the young Polish brethren who joined us for that seminar. We had a great fellowship together and that comes obvious from the pictures shot then. May Lord provide us with meetings like this, as we can praise Thy Name.

You cand access the pictures from the blog name or click here.

relu si paul - seminar baia mare - februarie, 2007

administrarea timpului liber

„Timpul liber” este cel mai important timp pe care-l avem. Mai exact, noi suntem „patronii” timpului liber, iar „afacerea” noastra are doua directii. Spre progres (administrand timpul „in profit” ) sau spre faliment (irosind timpul pentru ceva nefolositor sau robindu-ne cu diferite practici care ne fura timpul). Oare cati dintre noi au transformat timpul liber in timp „intemnitat” si astfel am ajuns „administratori fara afacere”? Cuvintele mele nu sunt spre mustrare, ele au rolul de a ne confirma ceea ce spune constiinta cand arata ca ne irosim timpul.
Dupa o analiza a situatiei si o evaluare a „profitului” obtinut in „afacerea mea”, am cautat repede „banca” ce da imprumuturi fara a-mi cere situatia profitului de pana acum. Am gasit aceasta banca, mi-am „incarcat contul”, dar am facut si un targ. Acest targ are rolul de a ma constientiza ca sunt „creditor” si ca „afacerea” merge bine daca aplic „normativele” bancii care mi-a acordat imprumutul. Astfel, eu m-am angajat sa incep ziua cu parcurgerea progresiva a „normativelor” bancii mele (si a altor materiale extrase din aceste normative) ce ma ajuta sa-mi administrez bine afacerea.
Folosind „timpul liber„ de dupa trezire in acest fel, mi-a fost mai usor ca sa raportez, intreaga zi, la aceasta. Afirmatiile mele au rolul de a evidentia faptul ca este important sa ne alegem „banca potrivita”, sa ne administram afacerea dupa „normativele” ei si vom ajunge la concluzia ca „afacerea” pe care o administram este darul/creditul bancii si cu alte cuvinte timpul liber este timpul lui Dumnezeu.
Sa incepem timpul nostru zilnic cu Dumnezeu si roadele „libertatii” noastre vor fi pe masura.

Text semnat de Daniel P.

dimineata binecuvantarii sau binecuvantarea diminetii

Subiectul „timp liber” si „timpul alocat lui Dumnezeu” (atins pe forumul tinerilor studenti in Biblie) m-a impulsionat sa-mi „trezesc” instrumentul de scris si sa astern cateva ganduri.
Ce inseamna timp liber?
Un raspuns ar fi: timpul care ne ramane pe langa activitatea zilnica (invatat/munca) atributii/indatoriri sociale si odihna. Dar liber din ce punct de vedere? Liber sa-l irosim, liber sa-l pierdem nefacand nimic, liber sa ne satisfacem dorintele, liber..., liber sa ce?
Parafrazez ce spuneam cu o alta ocazie: ceea ce intreprindem/facem, se oglindeste in caracterul nostru, se ancoreaza in „centrul vietii noastre” si pune in valoare invataturile insusite. Plecand de la cele de mai sus, consider ca „timpul liber” este cel mai important timp pe care-l avem. Atunci ce-i de facut, cum sa facem ca la sfarsitul zilei sa nu ne umplem de remuscari ca ne-am tarat timpul prin lucruri nedemne de un crestin? O astfel de intrebare a fost mult timp titlul primei pagini a gandurilor mele, dar fara fapte teoria prinde mucegai si nici miros placut n-are, asa ca am trecut la actiune (nu-i meritul meu ci al Celui care m-a invatat ce sa fac).
Intai am constientizat responsabilitatea mare pe care o am. Mai exact administrez „timpul liber”. Pe urma mi-am facut un plan de bataie, dupa care am inceput cu pasi nesiguri, dar cu multa dorinta, sa pun in aplicare programul de reabilitare (dar nu singur, singuri nu merita sa incercati ca nu se ajunge la rezultatul dorit, programul are nevoie de Coordonator).
Am descoperit ca dimineata, cand trupul este odihnit, mintea este limpede si atmosfera inca motaie in liniste, partasia cu Dumnezeu este deosebita, fiinta isi incarca rezervoarele cu energie divina iar ziua devine o aripa pe care ne poarta Dumnezeu spre o „intalnirea sfanta”. Dimineata este ca strigatul unui copil cand se naste, ca roua pe rosul petalelor de trandafir, ca susurul cristalin al unui parau grabit, ca bradul falnic din varful muntelui, ca vantul pentru un vultur in zbor; dimineata este raza de soare pentru o zi senina. Cat de multa pace ofera o dimineata petrecuta cu Dumnezeu! Si va marturisesc ceva - restul zilei se raporteaza la dimineata. Iar timpului liber ce ne-a mai ramas nu-l vom mai petrece in alt fel dupa ce ne-am inmuiat buzele in „dulceata diminetii”.
Pare obositor sa-ti sacrifici somnul de dimineata, dar dupa primele experiente te intrebi cum de ti-ai irosit atata timp dormind. Incercati, viata oricum trece, important este cum trecem noi prin viata.

Text de Daniel P.

intalnire tineri - cluj, 3 martie, 2007

Ok. Sambata asta, 3 martie, am avut prima intalnire cu tinerii din acest an; nu ne laudam cu asta. Idea e ca toti care am fost ne-am dat seama ca astfel de intalniri sunt intr-adevar benefice pentru noi toti, impreuna cu invataturile pe care le tragem din studiile noastre. Nu am fost multi la numar, doar 5: Flaviu, Paul, Diana, Dan Stefan si eu. Pentru ca nu aveam ceva "stability" dinainte pentru studiu, ne-am gandit sa citim una dintre cartile mai scurte din Noul Testament. Am ales Epistola lui Pavel catre Filimon. Are doar 25 de versete, insa in acele 25 de versete se gasesc multe invataturi care cred ca ne sunt de folos. Am sa amintesc doar una din ele, care mi-a ramas mai bine in minte: nu conteaza cine suntem in viata noastra de zi cu zi, ce slujba avem, ce statut social avem, in fata lui Dumezeu toti suntem egali, fiindca toti suntem copiii Lui. De asemenea, este important sa avem puterea de a nu-i privi pe altii mai prejos decat noi din cauza pozitiei lor in societate. Cred ca facem progrese in momentul in care ii putem privi pe toti ca fratii nostri cu adevarat. Nu e foarte filosofic, insa cred ca e important sa avem acest gand in minte, de fiecare data cand luam contact cu cineva, indiferent cine (Filimon 15, 16, 17). Atmosfera a fost foarte placuta, cerc mai restrans, discutii libere, Paul ne-a incantat cu chitara, a fost foarte frumos. Am ales sa studiem mai departe partea de istorie a Biliei din Vechiul Testament. Am hotarat sa incepem de la 1 Samuel. Vrem sa incercam o metoda mai interesanta de studiu. Ne-am gandit asa: pe data viitoare avem capitolele 1 si 2 din 1 Samuel. Fiecare le citeste acasa, se gandeste la ele si isi extrage cateva idei. Apoi cand ne intalnim, fiecare prezinta intr-un fel ce idei si-a scos el, daca i s-a parut ceva mai interesant sau daca a gasit ceva ce vrea sa impartaseasca cu noi. Oricum, ceea ce as vrea sa ne obisnuim, e ca orice idee sustinem sa sustinem cu o scriptura. Cred ca e bine sa ne obisnuim sa facem acest lucru.

Text semnat de Sorin T.

intalnire tineri - baia mare, 3 martie, 2007

Sambata aceasta am avut privilegiul sa ne intalnim pentru a studia in continuare din Genesa. Ne-am adunat in jur de 15 persoane. Cu Cipri ca si moderator al discutiei noastre am inceput prin a prezenta un rezumat al capitolelor precedente si, de asemenea, am incercat sa clarificam nelamuririle ramase. Dupa aceasta etapa introductiva am continuat prin a studia capitolele 7 si 8.

Am fost imediat antrenati intr-o suita de discutii prin intrebarile pregatite de Cipri. Pentru a ne face o idee mai buna asupra lucrari pe care a facut-o Noe am luat in considerare dimensiunile arcei. Cu toti am ajuns la concluzia ca la marimea pe care a avut-o a necesitat o munca enorma, care probabil a durat peste 100 de ani. Am continuat prin a remarca faptul ca Noe era un om neprihanit, fapt remarcat de Scriptura in mai multe locuri (ex. 2 Petru 2:5). Continuand a observa numerele am vazut ca Noe era in varsta de 600 ani cand a venit in corabie. De asemenea, am purtat o discutie in legatura cu numarul de animale care au intrat in corabie. Au fost luate cate 7 perechi de dobitoace curate, 1 pereche din dobitoacele necurate si 7 perechi din pasarile cerului. Pentru ca Noe a intrat in corabie dupa sapte zile, am inceput sa dezbatem simbolistica acestui numar 7 si, de asemenea, a numarului 40 (ex. Genesa 7:12) care pare a reprezenta un timp de stramtoare. Acest numar 40 mai apare si in alte locuri in Scriptura si are aceasi semnificatie.

Despre sensul curateniei animalelor s-a lansat ideea ca acestea erau curate sau necurate, prin prisma faptului ca erau sau nu placute drept jertfe pentru Dumnezeu. In plus, Genesa a fost scrisa dupa ce legea deja exista, iar cunostinta despre animalele curate sau necurate era deja existenta, deci e posibil ca lui Noe sa i se fi spus exact ce numar din fiecare animal sa ia cu el in corabie. Fiindca Dumnezeu stia ca le va fi permis sa manance doar animale curate, el L-a instruit pe Noe sa ia un numar mai mare din acestea.

Noe, cu familia, a intrat in corabie in ziua in care a inceput sa ploua, dar a primit o preinstintare cu privire la aceasta cu sapte zile inainte. Odata intrat in corabie, usa a fost inchisa de Dumnezeu. De aici am deviat discutia pentru a vedea in ce fel S-a implicat Dumnezeu in lume, cum a avut contact cu oamenii (prin mesageri ai sai, si nu direct). Am ascultat o teorie care ne explica aspectele anterior amintinte prin prezentarea caracterului atemporal si aspatial al lui Dumnezeu. Apoi ni s-a parut corect a spune ca Noe nu a interzis nimanui in a intra in arca, doar ca oamenii de atunci prin necredinta lor au privit acest eveniment prezis in deradere si nu au crezut nimic din ce le-a fost spus. Deci la potop au fost salvate doar opt persoane Noe si sotia lui, cei trei fii cu cele trei sotii ale lor. Asta pentru ca potopul din relatarea capitolului opt pare a fi acoperit si muntii cei mai inalti, distrugand astfel orice vietate terestra.

Cu privire la arca, s-a amintit ceea ce spune Apostolul Petru, in prima sa epistola, capitolul 3. El face o legatura intre arca lui Noe, potop, salvarea celor 8 si botezul in apa.

Programul nostru a continuat prin a discuta cateva propuneri lansate pe forum si in cele din urma cantarile pe care le-am impartasit cu fratii duminica ce a urmat.

Text semnat de Dani A.

alte poze de la seminarul de la baia mare

Cateva poze de la ultimul seminar, de la Baia Mare. Sunt cele facute cu aparatul lui Rudi. Sper sa va placa. Si sa va readuca aminte... Le puteti accesa direct de aici. Am pus poza asta, drept referinta. Sa se vada ca lucram, nu gluma. :)

unde e iubirea de altadata?

"e tacere si cand nu e sesiune. e tacere si asta s-a vazut si la seminar, in primul rand in numarul celor din afara (cei care nu sunt din bm) care au participat. nu invinovatesc si nu judec pe nimeni, insa, daca tot veni vorba, probabil ca ar trebui sa vorbim despre ce se intampla cu tinerii din romania. poate nu e nimic, poate e ceva... lipsa de interes, prea multa comoditate... nu stiu. dupa cum se vede, din 40 de useri inregistrati pe forum, posteaza doar 15. si forumul a prins viata si chiar este la ce scrie...
probabil suna mai dur, dar trebuie sa ne trezim odata, sa fim mai uniti, sa fim cu adevarat crestini; bineinteles ca si mie imi suna toate astea..." - Sorin T.

Treceam cu putin peste clanta usii cand am inceput sa citesc Povestioare Bilbice pentru copii si tineri, de H. Fox. Parca vad si acum coparta cartuliei, pe care o pastrez in biblioteca intre volumele fr.-lui Russell si concordanta Strong. Doi copii cu carlionti il ascultau pe bunicul lor povestindu-le istoria propriului popor, ajuns in sclavie in Egipt.

Am plans alaturi de eroii momentelor mele de duminica dimineata, cand tatal meu imi spunea ca, vremea bisericii fiind, era frumos din partea mea sa imi aplec gandurile catre Cel care m-a creat. Asa am aflat de dulceata mierii albinelor care si-au facut cuib in lesul leului ucis de Samson, de blidul de linte care l-a ispitit pe Esau să-i cedeze fratelui sau, Iacob, dreptul intaiului nascut şi de pietricica din rau care a ucis un urias pe care nu l-a putut rapune nimeni din armata lui Israel.

Uneori, imparteam serile cu copiii fr. Hosu, cand Rudi si Sebi ne coordonau jocurile, asa cum face acum Mateo cu Adisor. La sfarsitul adunarii, atat eu, cat si ei, imparteam chelfanelile pentru dezastrele pe care le provocam. Alteori, fr. Mos (avea bicicleta, parca) ma tinea pe genunchi si ma ruga sa-i spun ce cantare voiam sa-mi cante. Intotdeauna trebuia sa fie "Ca vuiet de ape multe". Era singura pe care o stiam.

Cand tata ma lua la adunari, ma strecuram pe sub scaunele fratilor, in timpul rugaciunii, si ma uitam pe geam la toboganul pe care asteptam sa il iau in primire la sfarsitul intalnirii. Ma uitam la frati ca la niste sfinti, la fel cum cred ca trebuie sa ma uit si acum. Imi amintesc figurile impresionante ale unora, precum fr. Tiplea sau Avram, care acum ne asteapta dincolo, si felul in care autoritatea lor acoperea totul in adunare. Am crescut mereu cu frica de Domnul, de faptul ca proveneam dintr-o familie cu credinta in Dumnezeu si ma vedeam diferit de ceilalti. Niciodata nu am simtit nevoia de a ma alatura definitiv prietenilor mei penticostali sau baptisti (desi mai mergeam cateodata la intalnirile lor).

Apoi, au mai trecut cativa ani. Un vecin m-a intrebat cum pot sa-i dovedesc ca Isus e prezent a doua oara si m-am trezit atat de rusinat incat m-am apucat de citit toate studiile fr. Russell (in afara de vol. 4, care mi-a scapat). Eram in timpul liceului cand tinerii din Baia Mare s-au intalnit pentru prima data. Fr Hosu conducea adunarile noastre. Imi amintesc perfect ce studiam: evanghelia lui Matei. Mi-au ramas intiparite explicarile pildelor si ale unor versete. Retin inclusiv ce intrebari au adresat unii referitor la asta. Pe atunci nu aveam masina si goneam cu bicicleta pana aproape de Piata, cu pantalonii prinsi la tiv cu un ac de siguranta, pentru a nu-i murdari de lant. Imi era atat de drag a ma intalni cu Razvan, Melania, Oana, Adi si ceilalti. Eram o mana de adolescenti.

Tot atunci l-am cunoscut pe Mircea Crisan si am fost in tabara la Paniceni cu peste 50 de tineri. Fane Neagomir era un pusti zglobiu ce contesta toate deciziile arbitrilor in timpul meciurilor noastre de fotbal, iar Adi Hosu ma ajuta sa ajung in pod, la o bucata de salam (fapta grava, pedepsita de organizatori cu o mustrare publica). Tot atunci i-am pus pe lista pe Cornel Jurju, Dani Neagomir si alti tineri care m-au impresionat cu cunostintele lor biblice. Am fost in Cluj la primele seminarii cu tinerii, i-am intalnit pe cei de varsta noastra din celelalte tari ale lumii. Miskolc a fost cuvantul de referinta timp de mai multi ani.

Conventiile internationale mi-au aratat ca tot ceea ce ii deosebea pe frati era limba. Credeau la fel, cantau la fel, se rugau la fel. Era acelasi Dumnezeu. In toti anii care au urmat, convingerea mea a fost aceea ca apartin acestor frati, ca doresc sa fiu cu ei si sa cred ca si ei. Nu m-am aflat niciodata in prim – planul unor activitati si nu mi-am dorit sa ies in fata. Am preferat sa fiu acolo unde imi era locul.

Am 30 de ani si in locul meu au venit alti tineri. O alta generatie. Am crezut mereu in tineri. Ma intrebam mereu ce se va intampla cu adunarea dupa ce fratii mai varstnici isi vor incheia cursul. Iata ca in adunare numarul tinerilor a crescut mult, dupa ce toti fratii mei de odinioara au plecat in strainatate. Am fost multa vreme singur in adunare. Nimeni de varsta mea nu ma incuraja cu prezenta. Ma gandeam ca pot veni timpuri si mai grele.

Iata ca acum, am avut la Baia Mare un nou seminar. Care m-a surprins prin atmosfera, dar m-a dezamagit prin prezenta. Doar vreo doi tineri din Cluj. Doar vreo doi din Sighet. Surorile au pregatit atata mancare ca de abia au putut-o aduce. Dar tinerii nostri au lipsit.

Mi-a fost dor de Fane, Cornel, Mircea... Mi-a fost dor de timpul cand i-am avut, dar nu am stiut sa le arat cat inseamna pentru mine. Cand traiam cu atata fericire intalnirile de odinioara. Cand credeam ca sunt ai mei si nimeni nu mi-i poate lua. Ca timpul se va opri pana le voi spune cat de mult ii iubesc. Ca nu mai am pe nimeni ca ei. Ii pretuiesc la fel de mult si acum cand nu-i mai am langa mine, desi suntem la un clik distanta unul de altul. Tot ce am adunat in anii acestia au fost intalnirile cu ei si ceea ce m-au invatat acestea. Asta e tot ce am si acum. Insa cand vad ravna pe care o are un Sorin sau un Paul ma gandesc ca si azi sunt tineri ce se bucura de binecuvantarile Casei Domnului. Vreau sa cred ca lor li se vor alatura toti cei sinceri si demni de a se numi tineri Studenti ai Bibliei.

Ciprian D.

daniel pode, baia mare

SLUJIRE, DRAGOSTE, CREŞTIN

Fiecare din cuvintele de mai sus are o semnificaţie adâncă, despre fiecare s-ar putea scrie cărţi întregi, cu oricare în parte nu mi-ar fi ruşine să apar în public. Dar oare de ce nu le-am scris eu separat, să scriu de fiecare-n parte, oare de ce nu le-am scris pe câte o pagină şi să găsesc exemple şi semnificaţii pentru ele? Cred că v-aţi dat seama, lor le stă foarte bine împreună, mână-n mână, acestea trei au calitatea de a scoate diamantul din om. Bineînţeles, ele nu au nici o valoare în vitrină, pe tejghea sau în parcare, acestea trebuie să se întâlnească într-o persoană, iar această persoană să trăiască în concordanţă cu ele. Haideţi să le analizăm, să vedem de ce le stă bine împreună.

Să luăm SLUJIREA Pentru ca ea să se manifeste are nevoie de o persoană şi, aş spune eu, de o persoană cu scopuri „înalte”. Acesta ar putea fi creştinul. El are ţinta de a împărăţi împreună cu Răscumpărătorul lui, iar Răscumpărătorul ne dă un exemplu în Luca 22:27 "Căci care este mai mare: cine stă la masă, sau cine slujeşte la masă? Nu cine stă la masă? şi Eu, totuşi, sunt în mijlocul vostru ca şi celce slujeşte la masă." Tot slujirea, pentru a se manifesta armonios, mai are nevoie de ceva important, şi anume de dragoste Galateni 5:13-14 "Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai, nu faceţi din slobozenie o pricină ca să trăiţi pentru firea pământească, ci slujiţi-vã unii altora în dragoste. Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Şi iată cum am ajuns să admitem că slujirea are nevoie de dragostea unui creştin ca să se manifeste.

Dar DRAGOSTEA, cum funcţionează ea, la cel mai înalt standard? Dragostea, pentru a ne putea da seama că există, trebuie să se manifeste, iar ca să se manifeste îi stă foarte bine în slujire, Evrei 13:1-3 "Stăruiţi în dragostea frăţească. Să nu daţi uitării primirea de oaspeţi, căci unii, prin ea au găzduit, fără să ştie, pe îngeri. Aduceţi-vă aminte de cei ce sunt în lanţuri, ca şi cum aţi fi şi voi legaţi cu ei [...]" Dar unde-i subiectul, cine are dragoste, cine să slujească? Da, aveţi dreptate, creştinul este cel mai potrivit pentru aceasta. 1Petru 1:22 "Deci ca unii care, prin ascultare de adevăr, v-aţi curăţit sufletele prin Duhul, ca să aveţi o dragoste de fraţi neprefăcută, iubiţi-vă cu căldură unii pe alţii, din toată inima."

Am ajuns la el, la CREŞTIN, ne-am jucat ca şi cu mingea, am aruncat-o de la unul la altul până am ajuns la creştin . Creştinul... el are o poruncă în care trebuie să-şi trăiască viaţa, teoria lui, cunoştinţa lui, zelul lui; nu înseamnă nimic fără manifestarea acestei mari porunci dată de Domnul nostru Isus Hristos în Ioan13:34 "Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii." Ce încurajator! Ce motivant! Versetul următor ne spune că aşa vom fi cunoscuţi ca ucenicii Domnului Isus, iubindu-ne unii pe alţii; iar noi vrem să fim ucenicii Lui, aşa că vrem să ne şi iubim. (aici ar trebui să pun punct, dar mă simt ca salahorul care îşi opreşte betoniera înainte ca meşterul să termine peretele de tencuit, aşa că haideţi să vedem unde am rămas)

Într-o intersecţie unde se întâlneşte creştinul cu dragostea Pentru putea exprima dragostea, creştinul are nevoie de... cuvinte, nu... de muzică, nu... de soare, nu... de ploaie, nu... Nu are nevoie decât de cel sau cei pe care să-i iubească şi de un cadru în care să-şi manifeste slujirea şi iată că am pus indicator pe unde să o ia creştinul şi dragostea împreună, şi anume pe calea slujirii.

Acum tragem concluzia – toate trei sunt foarte importante dar nu pot supravieţui separat, acestea se hrănesc unele pe altele, iar dacă una suferă, tot ansamblul are de suferit. Să ne ajute Tatăl Ceresc să le ţinem strâns legate împreună, ca bucuria noastră să fie deplină atunci când ni se va spune: "Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii”.
Amin!
Evrei 6:10

Stau doi prieteni la răscruce,
Întrebare este; unde se vor duce?
Creştinul şi dragostea nu ştiu unde s-o apuce;
Dar privirea li se-ndreaptă spre indicatorul de pe cruce,
Care le indică, o slujire dulce.