"Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc." (1 Cor. 13:11).
Vremea copilăriei spirituale aste o perioadă dulce de linişte şi pace, în care soarele iubirii lui Dumnezeu proiectează raze de lumină şi căldură asupra fiinţelor noastre. Sub influienţa dragostei dintâi, şi în condiţii favorabile, începem să ne transformăm şi noi simţurile după principiile de iubire şi dreptate dorite de voinţa divină. Dumnezeu lasă peste noi binecuvântările ploii timpurii pentru a ne fonda caracterul în iubire şi în credinţa dată odată sfinţilor. Dacă această infrastructură este corect pusă, atunci caracterul nostru se va dezvolta continuu şi armonios până va ajunge la maturitate. Continuare pe blogul studentului de Biblie.
No comments:
Post a Comment