Pe perioada verii, tinerii din Baia Mare au decis să se întâlnească vineri seara, tot cu începere de la ora 6. Spre deosebire de perioadele mai răcoroase, numărul a scăzut puţin, dar nucleul de bază se menţine cu o prezenţă aproape constantă. Ultimele întâlniri au avut ca subiect câteva capitole din Genesa. Ele privesc perioada patriarhului Avram şi câteva din întâmplările prin care a trecut acesta. În capitolul 13, Avram şi Lot ne sunt înfăţişaţi ca având averi mari, fapt care a dus la o ceartă între servitorii unuia şi ai altuia. De aceea, cei doi decid să se despartă, Avram fiind acela care îi propune lui Lot să aleagă acea parte din Câmpia Iordanului în care doreşte să se aşeze. Lot alege zonele mai fertile, aflate pe cursul râului. Despre locaţia sa ni se spune că se întindea până în apropiere de Sodoma. Spre deosebire de Lot, Avram se îndreaptă spre zonele deluroase, mai puţin productive. Însă alegerea nepotului să nu se dovedeşte a fi una prea inspirată. Cu timpul, el ajunge să aibă probleme, iar locul cade pradă luptelor dintre cetăţile rivale. Lot este prins la mijloc, împăraţii Sodomei, Gomorei şi ai altor cetăţi pierzând lupta. Nepotul lui Avram este luat prizonier, iar averea, pradă de război. Auzind acestea, Avram îi sare în ajutor. Îşi mobilizează oamenii, îi atacă pe cuceritori şi îi biruie, răscumpărând viaţa lui Lot.
Lecţia este plină de simboluri şi învăţături. În primul rând, observăm că alegerea lui Lot, aparent una abundentă, nu este şi cea mai bună. Nu întotdeauna bogăţiile acestei lumi ne oferă siguranţă. De cele mai multe ori ne fac să scăpăm din vedere scopul mai înalt al vieţii noastre. Apoi, remarcăm liniştea cu care Avram a primit partea mai puţin fertilă. El s-a arătat mai preocupat de promisiunea divină referitoare la sămânţa sa. Nu s-a supărat pentru alegerea nepotului său, ba chiar i-a sărit în ajutor atunci când acesta s-a aflat la necaz. Este ca şi cum Dumnezeu l-a lăsat pe om să aleagă. Omul a decis că vrea răul şi a ajuns prizonier al păcatului. Însă Dumnezeu l-a iubit şi l-a salvat. La fel, Avram a iubit pe nepotul său şi l-a eliberat din prizonierat.
În capitolul 14, apare şi figura lui Melchisedec, împăratul Salemului, preot al Dumnezeului Celui Prea Înalt. El îl felicită pe Avram pentru victoria răsunătoare şi îl întâmpină cu pâine şi vin. Dacă Melchisedec îl întruchipează pe Domnul nostru Isus Cristos, atât prin poziţia sa de împărat al Salemului (Ierusalimului sau păcii), cât şi prin aceea de preot al lui Dumnezeu, atunci pâinea şi vinul nu ne pot duce cu gândul decât la simbolurile Cinei de Amintire, care privesc trupul şi sângele Mântuitorului.
În respect faţă de poziţia lui Melchisedec, Avram îi dă toată cinstea, împreună cu o zeciuială din toate (probabil din toată averea sa). Este pentru prima dată când în Biblie apare menţionată această cotă oferită cuiva. Totodată, remarcăm faptul că Apostolul Pavel, ne spune, în Epistola către Evrei, că Melchisedec era fără spiţă de neam, fără început sau sfârşit al zilelor, fiind asemănat cu Fiul lui Dumnezeu. Unii au mers cu ideea că lipsa de genealogie în cazul său ar face ca el să se identifice cu Sem, fiul lui Noe. Deocamdată este doar o presupunere.
De fiecare dată, am avut un timp de părtăşie, în care am discutat liber despre problemele fiecăruia. Rudi a început să guste farmecul clapelor, trecând de la bagheta de dirijor la orga lui Dani Achim, iar Raluca ne-a acompaniat, ca de obicei, cu chitara.
Mulţumim Tatălui pentru binecuvântările acestor întâlniri, care ne apropie unii de alţii şi ne fac să iubim mai mult cuvântul Său.
No comments:
Post a Comment