condamnarea Mântuitorului - un proces înscenat

Creştinismul, cea mai importantă religie din istoria omenirii, îşi bazează întreaga dogmă pe un singur eveniment ce a avut loc acum două mii de ani – răstignirea lui Iisus din Nazaret, singura cale de mântuire a omenirii. Nu ştim dacă moartea Sa a necesitat răstignirea, dar, cu certitudine, aceasta a arătat caracterul Fiului lui Dumnezeu, care a preferat să moară în locul nostru, pentru ca noi să fim mântuiţi.

Din orice punct de vedere privim lucrurile, desprindem concluzia că procesul şi moartea Mântuitorului au fost o înscenare pregătită de conducătorii religioşi ai poporului evreu. Prin ridicarea unui lider spiritual în mijlocul lor, preoţii îşi pierdeau autoritatea şi respectul în faţa mulţimii. Aşa că au căutat orice mijloc pentru prinderea şi uciderea lui Iisus. Faptul nu a fost simplu. La începutul erei creştine, Iudeea era o provincie romană, evreii suferind un sever regim de asuprire. Era condusă de un procurator, numit direct de Caesar, care avea puterea administrativă, militară şi juridică deplină. Provincia, una în care romanii avea mereu de furcă datorită numeroaselor revolte populare, tolera instituţii contrare dreptului roman. În acest context istoric, condamnarea lui Iisus a suferit grave erori judiciare, încălcându-se atât normele de drept procesual penal evreiesc cât şi roman. Fiind un stat teocrat, în Israel jurisdicţia se înfăptuia în numele lui Dumnezeu. Crimele religioase erau judecate de Sanhedrin (compus din 71 de preoţi şi cărturari, sub conducerea marelui preot), un fel de tribunal suprem al vremii, ale cărui hotărâri trebuiau confirmate de procuratorul roman. Marele Sanhedrin judeca procesele de idolatrie, de profeţie mincinoasă, blasfemie etc. Blasfemia sau hulirea numelui lui Dumnezeu, acuzaţia adusă lui Iisus, se pedepsea conform legii date prin Moise cu moartea. Proba se făcea prin depoziţiile a cel puţin doi martori, iar declaraţia învinuitului nu era suficientă. Procesele se terminau în aceeaşi zi, iar condamnarea se pronunţa în ziua următoare. În dreptul roman, lucrurile stăteau altfel. Procuratorul avea independenţă completă cu privire la sancţiunea condamnatului şi putea aproba sau respinge hotărârea Sinedriului. Principala probă era mărturisirea, care dacă exista, se renunţa la argumentele martorilor. Cele mai grave infracţiuni erau cele îndreptate împotriva conducerii Imperiului, sancţionate cu pedeapsa capitală. Crucificarea a fost o pedeapsă specific romană, când moartea survenea în urma setei grozave sau a zdrobirii picioarelor.

Procesul

Cele două mari grupări religioasele din societatea iudaică a vremii au privit dezaprobator misiunea Mântuitorului: fariseii, cei care puneau mai presus litera legii decât spiritul acesteia şi saducheii, aristocraţi severi şi cruzi, care obţineau mari venituri de pe urma afacerilor prospere din jurul templului. Primul atac împotriva lui Mesia a fost un sfat ţinut pentru uciderea Sa. A urmat o serie de atacuri verbale şi întrebări viclene, precum cele privind lucrările din zilele de sabat sau care puneau în discuţie suveranitatea lui Dumnezeu sau a Caesarului. Tuturor Iisus le-a făcut faţă cu succes, ceea ce i-a enervat încât au căutat să-l prindă pentru a-i înscena un proces. Prilejul favorabil s-a ivit în noaptea de 14 nisan (prima lună evreiască), în grădina Ghetsemane, când Iuda şi-a trădat Învăţătorul prin celebrul sărut. După arestarea Sa de către forţelor armate trimise de marele preot, Iisus este dus în faţa lui Ana, fost mare preot şi socrul lui Caiafa, marele preot al vremii, care executa ordinele socrului său. Conducător al saducheilor, Ana a fost instigatorul mişcării de prindere a Mântuitorului. Iisus a fost apoi dus înaintea Sinedriului întrunit noaptea, în casa lui Caiafa, într-un număr necunoscut, dar care a fost mai mare de 23 (numărul minim). Evident că din Sinedriu au lipsit nume precum Nicodim sau Iosif din Arimateea, care l-ar fi susţinut pe Iisus. Procesul a început, contrar regulilor, cu ascultarea martorilor acuzării, oamenii lui Caiafa - „Sinedriul căuta martor mincinos împotriva lui Iisus, ca să-l omoare” (Matei 26, 59). Singura lor acuză a fost aceea că l-au auzit pe Mesia spunând că ar putea ridica templul în trei zile. Ceea ce nu era suficient de grav. Încălcând procedura de ascultare a martorilor apărării (care nu erau de faţă şi nici nu ar fi fost primiţi), Caiafa recurge la o acuzaţie directă adusă Mântuitorului: „Te jur pe Dumnezeu cel viu, să ne spui de eşti Hristos, Fiul lui Dumnezeu” (Matei 26, 23). Faptul dovedeşte lipsa de obiectivitate a lui Caiafa, care nu a respectat principiul prezumţiei de nevinovăţie. La răspunsul afirmativ dat de Iisus, Caiafa se mai foloseşte de un truc, recurgând la sfâşierea veşmintelor pieptului, gest specific celui care auzea de moartea unei rude sau a unei blasfemii. Teatral, gestul a impresionat membrii Sinedriului, a căror sentinţă nu putea fi decât condamnarea la moarte, pentru „hula lui Dumnezeu”.

Pilat se spală pe mâni

După un proces a cărui sentinţă se ştia înainte, cu Sanhedrinul convocat în toiul nopţii, fără respectarea procedurii procesuale, Caiafa nu îl putea executa pe Mesia decât cu acceptul procuratorului Pilat din Pont. Ştiind că blasfemia nu era incriminată de legea romană, Caiafa şi compania au recurs la un alt şiretlic, acuzându-l pe Iisus înaintea lui Pilat de: răzvrătirea poporului (fără dovezi concrete), încurajarea evreilor la neplata birului faţă de Caesar (complet fas) şi autonumirea sa ca Hristos, Împăratul Iudeilor. Caiafa ştia că uzurparea titlului de Împărat era în lumea romană cea mai gravă crimă politică (înaltă trădare, zilele noastre), pedepsită cu moartea. „Eu nu-i găsesc nici o vină”, răspunde Pilat şireţilor evrei, după interogatoriu şi le spune acestora că Irod, tetrarhul Galileei, este cel în măsură să-l judece. Viclean şi calculat, Irod şi-a dat seama imediat de nevinovăţia Mântuitorului şi de eventualele efecte pe care le-ar cauza cu uciderea Sa şi a refuzat să se pronunţe. Dezamăgiţi că Irod, un evreu din acelaşi neam cu membrii Sinedriului, nu a recurs la condamnare, aceştia au revenit la Pilat, care şi-a dat la rândul său seama că era prins între a face o nedreptate şi a se confrunta cu o revoltă populară iniţiată de preoţii iudei. Pilat a propus pedeapsa bătăii, în speranţa că va linişti mulţimea adunată de preoţi înaintea pretoriului său. După cele 39 de lovituri care L-au decimat pe Iisus, preoţii nu au fost satisfăcuţi, pretinzând răstignirea Sa. Uitând că are tot dreptul în a lua singur decizia, Pilat a recurs la o ultimă încercare, propunând poporului să aleagă între eliberarea lui Iisus şi Baraba, un criminal evreu. A fost ales Baraba, iar oamenii lui Caiafa au trecut la următorul truc, şantajându-l pe Pilat că dacă nu-l va condamna pe Iisus, îl vor acuza înaintea lui Caesar. Pilat a cedat şi a admis răstignirea lui Iisus, după celebrul gest al spălării mâinilor. În acest fel s-a încălcat legea romană, care stipula că dovezile principale erau mărturisirea şi depoziţiile martorilor. Ori acestea lipseau cu desăvârşire. „Ibnis in crucem!” (Răstigniţi-L!) au fost cuvintele lui Pilat, care au pecetluit condamnarea plănuită de capii religioşi evrei, stingând visul naţiunii de a avea un lider care să-i elibereze de jugul roman (aşa cum credeau adepţii săi). Murind tocmai la vremea când evreii înjunghiau mielul pascal, Iisus s-a identificat cu acesta - „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1, 29). Învierea Sa a treia zi, a stat la baza credinţei tuturor acelora care L-au recunoscut ca Mesia. Azi, după 2.000 de ani, amintirea morţii şi învierii Domnului sunt la fel de vii în memoria creştinilor, care au făcut din sărbătoarea Paştilor cel mai important eveniment religios al anului.

C. Dragoş

o, veniti, primiti-L, pe Cel răstignit!

Adunarea din Baia Mare, 20 aprilie, 2008. Tinerii, ajutaţi de sr. Magdi şi acompaniaţi de fr. Călin, la chitară, au adus o cântare învăţată recent. Lăudat să fie Domnul pentru toate binecuvântările Sale.

seminarul tinerilor - sighetu marmatiei, 9 - 11 mai

Pace voua!

Următorul seminar al tinerilor va avea loc, aşa cum unii dintre voi ştiţi, în perioada 9-11 Mai, la Sighetu Marmatiei. Numarul de subiecte, dupa cum veti observa (le puteti regasi in sectiunea de comentarii), s-a redus de la 5 la 4. Aveti la dispozitie aproape 4 saptamani sa pregatiti aceste subiecte. Eu cred ca este suficient timp.
Legat de programul de partasie, v-as ruga sa pregatiti fiecare cate o cantare sau o poezie sau un psalm sau altceva ce considerati ca poate sa fie spre lauda lui Dumnezeu si zidirea celorlalti.
De asemenea, v-as ruga sa va ganditi la anumite experiente prin care ati trecut la scoala, la facultate sau la lucru, situatii care au avut o legatura cu viata voastra de credinta (ceva de genul cum au fost cazurile pe care le-ati vazut la atelierele de marturie si nu numai) pe care sa ni le povestiti cu scopul ca şi ceilalti sa invete din ele. Nu trebuie sa va jenati a face astfel de marturisiri. Chiar daca nu ati avut o reactie potrivita la acel moment, experienta pe care ati dobandit-o in urma acelei intamplari poata sa ii ajute pe ceilalti sa nu treaca prin aceeasi experienta cum ati trecut voi sau daca vor trece sa stie cum sa reactioneze. Pe langa aceste aspecte pe care le-am amintit este faptul ca acel care marturiseste poate afla de la ceilalti frati sau tineri cum ar fi reactionat ei, precum si eventuale sfaturi pentru viitor ceea ce cred ca vor fi foarte benefice pentru cel care face marturisirea.
Legat de program va pot spune deocamdata ca va incepe Vineri, la ora 18, la Casa de Cultura. Am sa mai revin cu detalii suplimentare privind aceasta locatie. Nu este sala Studio in care se fac adunarile cu toti fratii in fiecare an.
Nu uitati ca 25 APRLIE este termenul limita de inscriere la seminar. Pana acum s-au inscris foarte putine persoane. Nu lasati pe ultimul moment. Cei care sunt reprezentanti de zona sa i-a legatura cat mai repede cu mine pentru am trimite listele cu cei care vin din zona lor. Va rog ca listele sa contina toate informatiile pe care le-am solicitat cu privire la fiecare participant la seminar. Va reamintesc aceste informatii:

Cand va inscrieti, indiferent la cine o faceti (la mine sau la reprezentantul de zona), va rog sa precizati urmatoarele aspecte:

1. numele si prenumele;

2. daca aveti nevoie de cazare; in cazul in care v-ati rezolvat cazare sa precizati unde veti fi cazat;

3. de cand intentionati sa veniti la seminar si cate zile veti sta la seminar;

4. daca veti manca la seminar si cate mese (cina vineri, pranz sambata, cina sambata, pranz duminica), cei care nu mananca la seminar vor trebui sa achite 5 lei;

5. daca au nevoie sa fie asteptati la gara (va rog sa precizati la ce ora sositi si cu ce mijloc de transport)

Va reamintesc ca fiecare participant care va manca la seminar va trebui sa plateasca suma de 20 lei. Cei care nu isi pot permite sa plateasca aceasta suma sunt rugati sa ma contacteze prin email.
Am sa mai revin cu informatii suplimentare legate de seminar. Daca aveti cumva nelamuriri legat de ceea ce v-am scris sau alte intrebari, va rog sa imi scrieti. Astept sa va inscrieti cat mai repede si cat mai multi. Pana atunci va rog, inca o data, sa va pregatiti pentru seminar.
Domnul sa va binecuvanteze si sa ne vedem cu bine!

Nota: subiectele se regasesc in sectiunea de comentarii.

Isus pe cruce şi cele 12 caractere care L-au privit

Cele 12 caractere care L-au privit pe Isus, în timp ce se afla pe cruce. Citiţi pe blogul studentului de Biblie.

marea vieţii

Marea vieţii... O cântare din iarna acestui an, cu tinerii din Baia Mare şi nu numai.

aspectul fizic al Domnului

Începând cu secolul al doilea d.H, diferiţi oameni au încercat să descrie aspectul fizic al lui Isus. Unii pretind că au avut diferite revelaţii. Toate acestea sunt tradiţii şi poveşti relative. Se spune că, tot după tradiţii, Pilat ar fi cerut să se ia masca chipului lui Isus şi după aceasta s-ar fi turnat o formă care a circulat printre oameni în secolul al treilea. Alţii, inspârindu-se din Isaia cap. 53, îl redau pe Isus "...ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat...şi înfăţişarea Lui n'avea nimic care să ne placă." Mai multe, pe blogul studentului de Biblie.

our love for God

God loved us before we were born. He gave His son for us. If He loves us so much, how should we act? Should we love Him back?
If we love Him, we will do His will no matter what; you'll try to please Him and to walk according to His will. This means to love God: to do His will.
Read the rest of the article on Persa's blog.

singurătatea

Este atât de dureros să te simţeşti singur. Există un fel de singurătate care te ţine prizonier, chiar în mijlocul unei mulţimi. Ai sentimentul că toată lumea are pe cineva aproape, afară de tine. [...] Singurătatea te urmăreşte şi atunci când ţi se pare că, intimii tăi prieteni nu pot simţi şi nu pot "veghea" cu tine. Citiţi restul articolului pe blogul studentului de Biblie.

biserica vs. petrecerile

Un alt scenariu improvizat, tot în cadrul Seminarului Tinerilor. Petrecăreţii şi tinerele care frecventează adunarea. În asemenea situaţii este greu să dai cea mai potrivită replică... Totuşi, fetele s-au descurcat.

creaţionism vs. evoluţionism

Ora de religie. Profesorul aduce lucrările de control. Subiectul privind crearea omului a fost tratat diferit de cei doi elevi. Ambii se simt nedreptăţiţi (cine nu se simte aşa la şcoală?) şi cer corectarea notei. Cei care au participat la seminarul tinerilor de la Cluj, din luna ianuarie, ştiu deznodământul... Felicitări interpreţilor!

de la staul, la golgota

O cântare superbă, descoperită recent de Călin, din care aţi putut asculta o parte în postarea anterioară. Acum, toată cântarea, cu tinerii din Baia Mare. Şi nu numai...

întâlnirea săptămânală - 23 feb. 08

Sâmbăta care tocmai a trecut, tinerii din Baia Mare s-au întâlnit din nou, ca de obicei, la casa de adunare. Am fost într-un număr relativ mare, având în vedere şi musafirii veniţi de la Cluj, respectiv surorile Natalia şi Diana Bălănean. Am început cu o cântare, urmată de o discuţie liberă referitoare la mărturie. Dacă şi în ce mod depunem mărturie celor din jur despre adevărul lui Dumnezeu. Subiectul a fost moderat de fr. Rudi, însă aproape toţi au avut ceva de spus. A urmat o pauză de părtăşie, iar apoi, o oră de cântări. Nu vă vom spune mai multe, ci vom lăsa imaginile să vorbească...

faith

A few thoughts on "faith". Read them on Persa's blog. They may be very encouraging for us all.

update - Cor Internaţional

Ioana Kubic ne anunţă unele modificări survenite în programul legat de Corul Internaţional, ce va avea loc în Polonia, în vara acestui an. Formularul poate fi descărcat accesând această adresă.

“Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul!

Oamenilor fără prihană le şade bine cântarea de laudă”

Psalmul 33:1-4

Pace vouă!

Dorim să vă invităm la Corul Internaţional, care va fi dirijat de fratele Daniel Kaleta. Scopul întâlnirii – în afară de acela de a ne întâlni împreună în jurul Cuvântului lui Dumnezeu şi a cântărilor duhovniceşti – este pregătirea unui concert care va avea loc în Nowy Sacz, în cadrul Convenţiei Internaţionale. Înseamnă că ne bizuim că veţi participa şi la această convenţie. Pentru participanţii corului vor fi unele facilităţi în timpul convenţiei: vor plăti numai 5 zloţi/zi/persoană pentru sală; de asemenea există posibilitatea de a dormi în şcoala de lângă sala convenţiei plătind numai 10 zloţi/noapte. În acest caz este nevoie ca fiecare participant să-şi aducă un sac de dormit şi o saltea pneumatică.

Programul: va fi compus în principal din muzică ebraică, bazată pe textele mesianice şi Biblie. Programul muzical este publicat pe site-ul: http://www.dabar.de/sela/ochotnica.htm

Limbile oficiale ale întâlnirii vor fi: engleza şi polona.

Termenul: 26 iulie (sâmbătă) – 2 august (sâmbătă) 2008. Corul va începe cu o repetiţie la ora 10:00, care va fi urmată de prânz. La sfârşitul celor şapte zile petrecute împreună, vom termina oficial Corul cu micul dejun, după care vom pleca în localitatea Nowy Sacz, pentru a cânta la începutul Convenţiei Internaţionale. Concertul pentru public va avea loc miercuri, 6 august, în Nowy Sacz.

Locul: Ochotnica Dolna – avem la dispoziţie două clădiri, care sunt la o depărtare de 5 km una de cealaltă. Este vorba de Pensiunea “Jurkowski” şi Centrul de Recreaţie “Jan Jurkowski” (în total 150 de locuri). Informaţii referitoare la aceste clădiri puteţi găsi pe site-urile: http://www.jurkowski.com.pl/o_dolna/oferta.htm.

http://www.jozefina.eurowczasy.com/

Costul pentru o singură persoană:

1) 290 zloţi (în “Jan Jurkowski”) - în clădirea aflată la aprox. 5 km depărtare. (Organizatorii vor închiria un minibuz).

2) 410 zloţi (în “Jurkowski”).

Copiii până la 3 ani (dacă nu au pat separat şi mese separate) nu plătesc nimic.

Copiii 3–8 ani ani – plătesc jumătate de preţ

Înscrierile vă rugăm să le trimiteţi până în 15 martie 2008 pe adresa de e-mail: pikubic@nastrazy.pl

sau pe adresa: Ioana Kubic, ul. Pilsudskiego 24/1, 32–200 Miechow, Polska.

Locurile sunt limitate!!!

Vă invităm cu mult drag. Aşteptăm să vă înscrieţi şi vă aşteptăm.

Organizatorii:

Pawel şi Teresa Dabek, Daniel Kaleta şi Piotr Krajcer

(Nota traducătorului: menţionez că la data de 15 ianuarie 1 zlot = aprox. 1 RON (1 leu nou))

after hours - Calin & Rudi

Sâmbăta aceasta, după programul săptămânal al tinerilor. Călin şi Rudi au încercat un duet. Şi le-a ieşit, zicem noi. L-am postat pentru a vă bucura şi voi de el.

Tată bun

O cântare înregistrată la una dintre întâlnirile săptămânale ale tinerilor din Baia Mare. Este melodioasă şi uşor de învăţat. Pentru cei interesaţi, vor urma şi altele.

cuvântul viu

"La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era un Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi numic din ce a fost făcut, n'a fost făcut fără El. Şi Cuvântul S'a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr." (Ioan 1:1-3, 14).

Cuvântul, despre care vorbeşte ap. Ioan, este unul dintre marile titluri ale Domnului nostru Isus Hristos, Cuvântul viu. Termenul "Cuvântul lui Dumnezeu" este folosit în mai multe sensuri în Scriptură. Este utilizat chiar având sensul de Scriptură, Cuvântulscris. Se referă, de asemenea, la orice formă de comunicare între Dumnezeu şi om. Citiţi mai multe pe blogul studentului de Biblie.

alte poze - seminar

Un nou set de poze de la Seminarul Tinerilor, Cluj, ianuarie, 2008.

de la copilărie, la maturitate

"Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc." (1 Cor. 13:11).

Vremea copilăriei spirituale aste o perioadă dulce de linişte şi pace, în care soarele iubirii lui Dumnezeu proiectează raze de lumină şi căldură asupra fiinţelor noastre. Sub influienţa dragostei dintâi, şi în condiţii favorabile, începem să ne transformăm şi noi simţurile după principiile de iubire şi dreptate dorite de voinţa divină. Dumnezeu lasă peste noi binecuvântările ploii timpurii pentru a ne fonda caracterul în iubire şi în credinţa dată odată sfinţilor. Dacă această infrastructură este corect pusă, atunci caracterul nostru se va dezvolta continuu şi armonios până va ajunge la maturitate. Continuare pe blogul studentului de Biblie.

seminar tineri, cluj, ian, 08

seminar tineri, ian, 08, cluj

Câteva poze de la ultimul seminar al tinerilor, de la Cluj, din luna ianuarie, realizate de Dan Ştefan.

Last youth seminar, from Cluj, this month, in pictures. They were shot by Dan Stefan.

texte comentate

Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: "Iată, Eu fac toate lucrurile noi." (Apocalips 21:5).

Acest verset cuprinde una dintre cele mai frumoase făgăduinţe ale Domnului către toţi iubiţii Săi – în primul rând către Mireasă – apoi către toţi aceia care vor să asculte de El. Cu toate că versetul are o bătaie mai lungă, cuprinzând şi o parte frumoasă din vestea trimisă lumii, deocamdată lumea îşi are mersul ei şi interesele ei, neputând înşelege şi nici să aprecieze vestea referitoare la restaurarea tuturor lucrurilor. Continuarea, pe blogul studentului de Biblie.

corul international - polonia, 2008

Ioana Kubic ne anunţă faptul că anterior Seminarului Internaţional, din Polonia, ce va avea loc în vara acestui an, se va ţine şi Corul Internaţional, la care sunt invitaţi a participa şi fraţii din România, în special cei tineri. În ultimii ani, prezenţa românilor la Cor a fost redusă, poate şi din cauza faptului că a lipsit mediatizarea sa. În acest an, organizatorii ne-au trimis şi formularul de înscriere, pe care îl puteţi descărca de la această adresă, precum şi date suplimentare referitoare la cazare şi costuri. Cei care doresc mai multe informaţii o pot contacta pe Ioana la adresa sa de mail pikubic@nastrazy.pl


Cracovia, ianuarie 2008-01-14

“Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul!

Oamenilor fără prihană le şade bine cântarea de laudă”

Psalmul 33:1-4

Pace vouă!

Dorim să vă invităm la Corul Internaţional, care va fi dirijat de fratele Daniel Kaleta. Scopul întâlnirii – în afară de acela de a ne întâlni împreună în jurul Cuvântului lui Dumnezeu şi a cântărilor duhovniceşti – este pregătirea unui concert care va avea loc în Nowy Sacz, în cadrul Convenţiei Internaţionale. Înseamnă că ne bizuim că veţi participa şi la această convenţie. Pentru participanţii corului vor fi unele facilităţi în timpul convenţiei: vor plăti numai 5 zloţi/zi/persoană pentru sală; de asemenea există posibilitatea de a dormi în şcoala de lângă sala convenţiei plătind numai 10 zloţi/noapte. În acest caz este nevoie ca fiecare participant să-şi aducă un sac de dormit şi o saltea pneumatică.

Programul: va fi compus în principal din muzică ebraică, care se bazează pe textele mesianice şi Biblie. Programul muzical este publicat pe site-ul: http://www.dabar.de/sela/ochotnica.htm

Limbile oficiale ale întâlnirii vor fi: engleza şi polona.

Termenul: 26 iulie (sâmbătă) – 2 august (sâmbătă) 2008. Corul va începe cu o repetiţie la ora 10:00, care va fi urmată de prânz. La sfârşitul celor şapte zile petrecute împreună, vom termina oficial Corul cu micul dejun, după care vom pleca în localitatea Nowy Sacz, pentru a cânta la începutul Convenţiei Internaţionale. Concertul pentru public va avea loc miercuri, 6 august, în Nowy Sacz.

Locul: Ochotnica Dolna – avem la dispoziţie două clădiri, care sunt la o depărtare de 10 minute de mers pe jos. Este vorba de Pensiunea “Jurkowski” şi Centrul de Recreaţie “Jozefina” (în total 160 de locuri). Informaţii referitoare la aceste clădiri puteţi găsi pe site-urile: http://www.jurkowski.com.pl/o_dolna/oferta.htm. şi http://www.jozefina.eurowczasy.com/

Costul pentru o singură persoană:

1) între 320 şi 370 zloţi (în “Jozefina”)

2) între 370 şi 420 zloţi (în “Jurkowski”).

Înscrierile vă rugăm să le trimiteţi până în 15 martie 2008 pe adresa de e-mail: pikubic@nastrazy.pl

sau pe adresa: Ioana Kubic, ul. Pilsudskiego 24/1, 32–200 Miechow, Polska.

Locurile sunt limitate!!!

Vă invităm cu mult drag. Aşteptăm să vă înscrieţi şi vă aşteptăm.

Organizatorii:

Pawel şi Teresa Dabek, Daniel Kaleta şi Piotr Krajcer

(Notă: la data de 15 ianuarie 1 zlot = aprox. 1 RON)

winter blessings

A thought for this new year... "... the time that I had in Poland was like a snow that covered everything bad from my life. I have no words to thank God for all His love for me. So, if you have a sad moment in your life, try to do something that you think it will make you happy". Read more on Persa's blog.

http://www.youngbiblestudents.org/

Paul ne anunţă apariţia site-ului al tinerilor din Cluj (şi nu numai). El poate fi accesat de la adresa http://www.youngbiblestudents.org. Domnul să îi ajute pe cei implicaţi în această lucrare să poată face treabă bună şi eficientă pentru cei dornici să se zidească în credinţă. Site-ul tinerilor din Baia Mare este un proiect de viitor. El va fi lansat, probabil, în primăvara acestui an.

muntele schimbării la faţă

Vedenia de pe Muntele schimbării la Faţă a fost o lecţie de aleasă iubire, pe care Isus a pregătit-o intimilor Săi prieteni; Petru, Iacov şi Ioan. Deşi ucenicii erau convinşi că Isus este Fiul lui Dumnezeu, a spus-o cel dintâi Natanael, iar mai târziu Petru, totuşi Isus a vrut să-i încredinţeze încă odată, nu numai prin cuvinte, ci făcându-i să fie martori oculari la venirea Sa într-o Împărăţie plină de glorie.
Citiţi mai multe despre vedenia de pe Muntele Tabor, pe blogul studentului de Biblie.

Ce mare eşti Tu!

Una dintre ultimele cântări învăţate anul acesta, prezentată, aţi ghicit, în adunarea din Baia Mare, în duminica ce tocmai a trecut. Mulţumim, Raluca, pentru strădania de a ne aduce bijuterii de acest fel.

despre seminarul tinerilor (II)

Ultimele informaţii legate de seminar se referă la studiul fr. Daniel Cap. Rudi ne-a trimis întrebările ajutătoare:

Studiul 2 - Caracterul lui Dumnezeu - fr. Daniel Cap

1. Care sunt argumentele care ne fac sa credem in existenta unui creator suprem?

2. De ce nu putem accepta teoria evolutionista a aparitiei vietii?

3. Ce ne spune creatia despre caracterul Lui Dumnezeu?

4. Ce spune Biblia despre caracterul Lui Dumnezeu?

implacabila scurgere a timpului

"Conform dicţionarului, timpul este o dimensiune a Universului după care se ordonează succesiunea ireversibilă a fenomenelor. Poate, ştiind cu toţii noţiunea de timp, nu am incercat sa o definim vreodată. Însă, principala sa caracteristică este faptul că denotă fenomene ireversibile. Acum, la sfâşit de 2007 şi început de 2008, este potrivit să medităm asupra caracterului ireversibil al timpului şi efemerităţii vieţii noastre.


Cu emoţie întoarcem încă o filă din calendarul viţii noastre pământeşti. A mai trecut un an. Am mai străbătut o etapă din itinerarul nostru pe aceste meleaguri. Mulţumim Tatălui ceresc pentru că ne permite să mai înaintăm în timp. Timpul este un factor deosebit de important în efemeritatea noastră. Timpul vine, tace şi trece. Inepuizabilul tren al existenţei aleargă mereu. Spre deosebire de cel care străpunge spaţiul, trenul vieţii străpunge timpul. Fiecare bătaie a ceasului ne anunţă că am făcut încă un pas în tunelul timpului. Această fantastică dimensiune a fost dată omului de către Creator pentru a măsura intervalul de timp în care poate lua valori. În acelaşi timp ne putem măsura bine zilele ca să vedem cât de trecători suntem..." Mai multe, pe blogul studentului de Biblie.

toate drumurile duc la Roma

Sarbatoarea Craciunului isi are originea in vechea sarbatoare romana Saturnalia, care dura intre 17-23 decembrie. Initial, parintii Bisericii au stabilit ca data nasterii lui Hristos va fi 6 ianuarie. In timp, acestia au realizat ca trecerea de la lumea pagana la cea crestina nu s-a facut fara preluarea unor traditii vechi de mii de ani. De aceea, pentru atragerea credinciosilor la noua religie, incepand cu secolul al IV-lea, data nasterii Mantuitorului a fost schimbata pentru 25 decembrie, data care avea un puternic corespondent in sarbatorile de iarna ale romanilor.
Ziua de 25 decembrie nu a fost aleasa intamplator, aceasta s-a suprapus peste sarbatoarea nasterii lui Mithra, Natalis Solis Invictis (nasterea soarelui invincibil). In aceeasi perioada a anului, la inceputul lunii ianuarie, romanii sarbatoreau Calendele.
Inlocuind principalele sarbatori pagane, Craciunul a preluat obiceiurile legate de acestea. Biserica nu a urmarit desfiintarea vechilor datini, ci plasarea acestora intr-un nou context religios. Semnificativ in acest sens este exemplul papei Grigore I, care il sfatuieste pe episcopul Augustin "sa nu darame templele anglilor, ci sa ridice in ele altare crestine, pentru ca poporul sa vina in locurile sfinte obisnuite lui".
Azi gasim numeroase reminiscente din Saturnalia romana, in special la romani si popoarele slave. Sarbatoarea Craciunului este una a ospetelor bogate, dintre care se remarca ospatul colindatorilor la sfarsitul colindatului. Toata lumea se simte bine, veselia este cuvantul de ordine.
In mod similar, Saturnalia era sarbatoarea ospetelor copioase, chiar orgiastice, a vizitelor si a schimburilor de daruri. Un element aparte il reprezenta pozitia sclavului, care avea dreptul de a sedea la masa cu stapanul sau. Traditia s-a pastrat foarte bine la poloni si bielorusi, cand in a doua zi de Craciun, "Gospodarul cu sluga / Merg amandoi pe acelasi drum / Sluga si cu stapanul / Beau bere impreuna". In era crestina, taierea porcului are loc mai ales inaintea Craciunului si este facuta in chip ceremonios, ca o adevarata jertfa, intocmai ca si la Saturnalia, cand se alegea un rege al serbarii (dintre sclavi), care avea drepturi si libertati nelimitate, ce mai apoi era ucis.

Venirea lui Mesia, un moment decisiv al istoriei umane

Naşterea Mântuitorului a fost un eveniment aşteptat la acea vreme de poporul Iudeu, dar puţini au fost aceia care i-au înţeles adevărata menire. Puţini au recunoscut în Pruncul născut într-o iesle din Betleem pe Mesia, promisul lui Dumnezeu, cel care avea să devină Mântuitorul lumii întregi.

"În câmpia Betleemului, erau nişte păstori, care stăteau afară în câmp şi făceau de strajă noaptea, împrejurul turmei lor. Şi iată, că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor şi slava Domnului a strălucit în jurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare. Dar îngerul le-a zis: ." (Noul Testament, Evanghelia după Luca, 2, 8-11) Acesta este mesajul îngerului Domnului şi nu are relevanţă faptul că unii serbează naşterea Mântuitorului la 25 decembrie, alţii la 6 ianuarie, iar alţii argumentează că evenimentul a avut loc la începutul lunii octombrie, ideea este că un astfel de caracter, a cărui naştere, moarte şi înviere înseamnă atât de mult pentru familia umană, merită a fi sărbătorit de fiecare dată când avem ocazia.

Naşterea lui Iisus Hristos a avut loc într-un context istoric marcat de numeroase profeţii referitoare la venirea sa, dar poporul în mijlocul căruia s-a născut nu a crezut că El este Mesia, Cel promis. Cel care a prezis locul naşterii Sale a fost profetul Mica. "Şi tu, Betleeeme, Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi, din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei." (Vechiul Testament, Mica, 5,2) Betleem înseamnă "casa pâinii, casa îndestulărilor". Deşi anterior i se spusese Efrata, la acea vreme se numea Betleem sau Vifleem (Viflaim), nume sub care a fost preluat de tradiţia populară. Cu toate că părinţii pământeşti ai lui Iisus (Maria şi Iosif) locuiau în Nazaret (localitate în regiunea Galileea), ei erau originari din Betleem, cetatea lui David (regiunea Iudea). Printr-un ordin imperial, fiecare locuitor trebuia să "se înscrie" în cetatea sa de origine. Obligaţi de acest recensământ, părinţii lui Iisus s-au deplasat în Betleem, care a devenit locul naşterii sale. În acest fel, vechile profeţii au fost împlinite.

Steaua călăuzitoare

Sfânta naştere a fost marcată şi de apariţia unei stele strălucitoare pe bolta cerească. Trei magi (astrologi ai vremii) au interpretat aceasta ca fiind un semn al naşterii unui trimis al divinităţii şi au pornit în căutarea Lui. Veniţi din "Răsărit", cei trei (Baltazar, Gaşpar şi Melchior, aşa cum îi numeşte tradiţia creştină) au ajuns în oraşul Ierusalim, călăuziţi fiind de steaua strălucitoare. Crezând că un "Împărat" nu se poate naşte decât într-un oraş însemnat, precum era Ierusalimul, astrologii au ajuns la Irod, regele iudeilor, pe care l-au întrebat despre noul-născut. Mare le-a fost mirarea, aflând că în Cetatea Sfântă nimeni nu ştia despre un fiu de împărat ce tocmai s-a născut. Nici chiar împăratul Irod nu ştia şi s-a tulburat mult la auzul acestei veşti, el văzând în aceasta o posibilă ameninţare la adresa tronului său. Ştiind că Dumnezeu promise poporului un Mântuitor, Irod i-a adunat pe preoţii de seamă şi cărturarii norodului, de la care a aflat că în Betleemul din Iudeea avea să se nască Mesia. Astfel, Irod i-a îndrumat pe cei trei magi să meargă în Betleem, căci acolo ar fi locul indicat de profeţii. Ieşind de la Irod, astrologii au fost călăuziţi de steaua strălucitoare până la Betleem, unde aceasta s-a oprit. "După ce au ascultat pe împăratul, magii au plecat. Şi iată că steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor până ce a venit şi s-a oprit înaintea locului unde era pruncul. Au intrat în casă, au văzut Pruncul, cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pământ şi I s-au închinat; apoi şi-au deschis visteriile şi I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă." (Noul Testament, Evanghelia după Matei, 2,9-11) Aceste daruri aveau menirea de a arăta că Pruncul era Mesia, cel trimis de Dumnezeu, "Mielul care va ridica păcatele lumii".

seminarul tinerilor - cluj, ianuarie, 2008

Referitor la ultimul seminar, fr. Rudi doreşte să ne transmită câteva informaţii folositoare pentru cei care doresc sa participe, legate de modul de organizare, cazare, masă şi subiectele abordate. Fie ca numărul participanţilor să fie cât mai mare.

Dragi tineri,

Cred că aţi aşteptat cu nerăbdare să aflaţi când şi unde va avea loc următorul seminar. Îmi cer scuze că nu v-am anunţat mai repede, a fost numai vina mea. După cum poate unii dintre voi aţi aflat, următorul seminar va fi la Cluj, între 18-20 ianuarie, dacă vom trăi şi va fi voia Domnului ca acest seminar să aibă loc.

După cum bine ştiţi unul din lucrurile cele mai importante pentru ca acest seminar să poată avea loc este ca voi să vă anunţaţi dorinţa de a participa. Iar acest lucru îl puteţi face înscriindu-vă fie la reprezentantul vostru de zonă (nu am să mai amintesc cine sunt aceştia, cine nu îi ştie, să verifice celelalte anunţuri referitoare la seminariile din România), fie la mine prin email, la adresa rudilore32@yahoo.com sau prin telefon 0722593467. Cred că este simplu. V-aş ruga să faceţi acest lucru cât mai repede.

Următorul pas este ca reprezentanţii de zonă să îmi trimită listele cu cei care s-au înscris la ei pe listă CEL TÂRZIU PÂNĂ ÎN 31 DECEMBRIE 2007. În acest sens aş ruga pe reprezentanţii de zonă să fie cât mai operativi. Este o mică vacanţă de Sărbători aşa că aveţi timp suficient să daţi telefoane să aflaţi cine doreşte să vină la seminar.

Aceste liste trebuie să cuprindă următoarele informaţii:
- numele şi prenumele participantului;
- dacă are nevoie de cazare sau nu;

- de când intenţionează să vină la seminar (de vineri seara sau de sâmbăta dimineaţa);

- dacă va lua mesele la adunare sau nu;

- dacă are nevoie să fie aşteptat la gară sau ştie să ajungă la casa de adunare din Cluj.

Legat de seminar aş dori să vă mai dau următoarele informaţii:
- cazarea se va face la fraţi;
- pentru mâncare se va plăti 15 lei (adică 150.000 lei vechi), cu menţiunea că aceşti bani, dacă nu îi aveţi, nu trebuie să îi plătiţi. Nu am dori ca această sumă de bani să vă împiedice să veniţi la seminar.

Aş dori să vă reamintesc, în special pentru cei care poate veţi participa pentru prima dată şi nu numai, câteva din scopurile pe care ni le-am propus să le realizăm prin aceste seminarii, precum şi câteva recomandări.

Principalele scopuri pe care ni le-am propus să le realizăm, prin intermediul acestor seminarii, sunt:

- stimularea pentru studiul Cuvântului lui Dumnezeu;

- înţelegerea voii lui Dumnezeu cu privire la noi;

- înţelegerea modului de trăire a Cuvântului lui Dumnezeu;

- să învăţăm să lăudăm pe Dumnezeu prin cântări;- să ne cunoaştem mai bine unii pe alţii pentru a putea lega prietenii durabile;

- să ne încurajăm unii pe alţii;

- şi, nu în ultimul rând, să înţelegem că cel mai înţelept lucru pe care îl putem face, în lumea aceasta, este să ne consacrăm viaţa Domnului.

Regula de bază a seminariilor noastre este: Prezenţa obligatorie la toate studiile.

Legat de subiectele care urmează a fi dezbătute pe parcursul seminarului, v-aş ruga mult să le aprofundaţi. Este timp suficient până la seminar. Profitaţi de această scurtă vacanţă şi încercaţi să o folosiţi cât mai eficient. Căutaţi să găsiţi timp să vă uitaţi peste aceste subiecte. Ştiu că vă plac mai mult discuţiile libere dar pentru aceasta trebuie să vă pregătiţi. Nu puneţi instructorii într-o situaţie jenantă să nu aibă cu cine dezbate subiectele.

Un alt aspect pe care aş dori să-l punctez este faptul că în programul seminarului a apărut, la solicitarea voastră, o modificare, în sensul că, s-a scos filmul legat de viaţa reformatorilor şi s-au introdus două ore de părtăşie. Legat de această parte de program (părtăşie) v-aş ruga să ne aducem cu toţii contribuţia; şi anume: să pregătim cântâri în grup sau individual, poezii, rugăciuni, experienţe şi alte lucruri pe care le consideraţi benefice pentru zidirea noastră.

Fiindcă am avut unele sesizări, la celelalte seminarii, referitor la ţinuta surorilor, aş dori să vă fac câteva recomandări: Ştiu că este frig afară, dar dacă puteţi, ar fi de preferat, să veniţi în fuste (bineînţeles numai surorile) care să fie adecvate, ca lungime. De asemenea daca purtaţi bijuterii aş dori ca acestea să fie cât mai discrete posibil. Vreau ca prin aceste recomandări, fiecare din noi, să fim o binecuvântare pentru celălalt. Ştiu că veţi ţine cont de aceste recomandări şi vă mulţumesc pentru aceasta.

Vă aşteptăm pe toţi cu drag.

Mai multe informaţii referitoare la seminar, pe forumul tinerilor.

Îmi permit o sugestie. Pentru fluidizarea discuţiilor şi un studiu cât mai coerent posibil, participanţii sunt rugaţi să parcurgă, în prealabil, subiectele ce urmează a fi dezbătute. O minimă cunoştinţă despre cele discutate ajută foarte mult pe cel care conduce studiul, iar eficienţa acestuia creşte. Domnul să vă dea o inimă potrivită tuturor!

Naşterea Mântuitorului, sub semnul divinităţii

Profeţiile, promisiunile şi miracolele care au precedat venirea Fiului lui Dumnezeu

Încă înainte de naşterea Sa, viaţa Mântuitorului s-a aflat sub providenţa divină. O serie de profeţi antici i-au anunţat venirea, iar naşterea a fost anticipată de mai multe miracole. Cu toate acestea, deşi un întreg popor Îl aştepta pe Mesia, puţini au fost cei care au văzut în Iisus din Nazaret pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Pentru creştinii de pretutindeni, Crăciunul, în esenţă, marchează începutul celei mai importante religii a lumii. Fără naşterea lui Iisus din Nazaret şi fără crucificarea pe Dealul Căpăţânii sau Golgota, azi nu am fi îndrăznit să sperăm la mântuire. Întreaga viaţă a Fiului lui Dumnezeu, întrupat în pământean acum 2.000 de ani, a fost una consacrată unui ideal nobil – mântuirea omului. Poate astăzi, într-o lume a vitezei şi tehnologiei, relatările despre viaţa Mântuitorului ne apar ca o poveste. Însă miracolele legate de viaţa Sa sunt prezente nu numai în Biblie, dar şi în scrierile celor care nu au crezut în El ca fiind Fiul lui Dumnezeu. Ele au fost nişte realităţi de necontestat pentru contemporanii Săi. Încă înainte de naşterea Sa, întreaga viaţă a lui Iisus a fost pusă sub semnul providenţei. Naşterea Lui a fost prevestită cu mulţi ani înainte şi venirea Sa a fost aşteptată de un întreg popor. Totul a început cu promisiunea făcută de Dumnezeu lui Avraam, strămoşul poporului Israel, conform căreia în "el şi sămânţa sa" se vor binecuvânta toate popoarele pământului. Saul din Tars, în tinereţile sale un aprig prigonitor de creştini, convertit mai târziu în urmaş al lui Mesia, a explicat că sămânţa lui Avraam a fost Iisus Hristos.

Profeţii şi miracole

De-a lungul timpului, mai mulţi profeţi au anunţat venirea unui lider spiritual al israeliţilor. Unii dintre aceştia au prevestit până şi locul de obârşie al viitorului Mesia: "Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între ţinuturile lui Iuda, totuşi, din tine Îmi va ieşi Cel care va stăpâni în Israel şi a cărui origine este din timpurile străvechi..." (Mica, în cap. 5). Cu toate că existau multe profeţii referitoare la trimiterea unui Mântuitor din partea lui Dumnezeu, poporul nu L-a primit pe Iisus ca pe Mesia, decât într-un număr foarte restrâns. Promisiunile referitoare la Mesia au fost înţelese greşit, israeliţii aşteptând un lider politic care avea să elibereze statul de sub dominaţia romană. Nu a fost aşa, căci Mesia dat de Dumnezeu venise să elibereze nu numai poporul Israel, ci toată omenirea, mântuind-o. Venirea Sa a fost precedată de Ioan Botezătorul, a cărui naştere a fost şi ea una prevestită printr-un miracol. Unul dintre preoţii iudei a fost înştiinţat de un înger, pe când îndeplinea slujba religioasă la altar, că soţia sa, înaintată în vârstă şi stearpă, va naşte un fiu care va pregăti poporul pentru a-L întâmpina pe Cel promis de Dumnezeu. Însă preotul s-a îndoit, iar îngerul Gavril i-a spus că va rămâne mut până în ziua împlinirii promisiunii. Şi aşa s-a întâmplat. După naşterea sa, Ioan Botezătorul a trăit o viaţă închinată lui Dumnezeu, întorcând inimile oamenilor către lucrurile sfinte şi profeţind venirea unui Mântuitor.

Îngerul păzitor

Acelaşi înger s-a arătat şi unei tinere care servea în Templu şi a cărei viaţă fusese închinată către cele sfinte, încă de la vârsta de 3 ani. El i-a spus că ea fusese aleasă de Dumnezeu să nască un copil sfânt "care va fi chemat Fiul Celui – Prea – Înalt" (Luca, în cap. 1). Având o viaţă deosebită şi credinţă în promisiunile divine, tânăra fecioară Maria a primit cu bucurie încredinţarea îngerului. Apoi, a fost rândul logodnicului acesteia, Iosif, să aibă parte de vizita îngerului, pentru a-l lămuri că Pruncul ce se va naşte este de sorginte dumnezeiască. Înaintea naşterii, cei doi s-au deplasat din Nazaret în Betleem, pentru a se supune înregistrării recensământului roman. Aşa se face că Iisus s-a născut în Betleeem, împlinind profeţia divină. Aceeaşi providenţă a fost alături de magii călăuziţi de o stea strălucitoare, care i-au prezentat pruncului nou născut daruri precum unui mare împărat. La câteva luni după aceea, Irod, conducătorul Iudeii, fiind în prealabil vizitat de magi, care îi preziseră că în regatul său se va naşte un fiu de împărat, a dat poruncă să fie ucişi toţi copiii de parte bărbătească ce nu împliniseră încă doi ani. Avertizaţi de înger, Maria şi Iosif s-au refugiat în Egipt, salvând astfel viaţa lui Iisus. Întoarcerea lor a însemnat împlinirea unei alte profeţii: "Din Egipt am chemat pe Fiul Meu". (Matei, în cap. 2) Cu toate aceste semne divine şi împliniri ale profeţiilor, puţini au crezut în Iisus ca fiind Mesia. Aveau să treacă de atunci câteva secole până ce El a fost recunoscut ca Hristos, Fiul lui Dumnezeu, iar creştinismul să devină religia oficială a Imperiului Roman, care domina atunci lumea.

o veste minunată

Odată, demult, într-un miez de noapte s-a cântat de către îngeri, ca pe nişte harfe de aur: "Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui". Aceasta era o cântare de mărire din cer, şi colinele Iudeii răsunară în noaptea naşterii Domnului de aceste glasuri armonioase, ce aduceau solia de pace, vestind pământului că în milenara lui existenţă a avut loc cel mai mare eveniment atunci, când cohortele oştilor cereşti s-au unit cu îngerul ce aduse-se păstorilor din câmpia Betleemul mesajul ceresc: "Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David, vi s-a un mântuitor, care este Hristos, Domnul." (Luca 2:10, 11)
Mai multe, pe blogul studentul de Biblie.

mari reformatori (II)

Viaţa lui Jan Hus s-a înscris între acelea ale marilor reformatori religioşi ai veacurilor trecute. A fost un perseverent apărător al adevărului, luptând până în ultima clipă a vieţii împotriva unui sistem religios pervertit, ce se pretindea a fi Mireasa lui Cristos. Încă înainte de naşterea sa în Boemia, teritoriu cu populaţie preponderent cehă, dar fiind din punct de vedere administativ considerat tărâm german, Evanghelia fusese tradusă, iar serviciile religioase erau ţinute în limba cehă. În rândul maselor se simţea nevoia unei schimbări religioase. Oamenii începuseră să realizeze că dominaţia bisericii catolice nu reprezenta Împărăţia de 1.000 de ani a lui Cristos. Iar papa nu se comporta precum un vicar al lui Dumnezeu pe pământ.

Terenul pentru Jan Hus a fos pregătit de mare reformator ce i-a precedat – englezul John Wycliffe. Regina Angliei, care fusese convertită la învăţăturile lui Wycliffe, era o prinţesă originară din Boemia, iar prin influenţa ei, lucările reformatorilor au fost larg răspândite în ţara natală. Chiar înaintea lui Hus, în Boemia au existat numeroase nume care s-au ridicat pentru a condamna sistemul papal, afirmând că singura autoritate căreia credincioşii trebuie să i se supună este Dumnezeu. În faţa acestor ameninţări, conducerea bisericii de la Roma nu a rămas pasivă şi a încurajat permanent predicarea în limba latină, o limbă pe care cei mai mulţi din popor nu o cunoşteau, încercând să-şi asigure în continuare supremaţia, în spatele ingnoranţei maselor.

Într-un asemenea context socio – religios a apărut Jan Hus, la sfârşitul secolului al XIV-lea. El a provenit dintr-o familie modestă. Tată său a murit pe când Hus avea o vârstă fragedă, iar mama lui a fost cea care s-a îngrijit de educaţia primită. Ea era o femeie evlavioasă şi considera educaţia şi temerea de Dumnezeu ca fiind cele mai preţioase comori. Astfel, a căutat să îi asigure şi fiului ei această moştenire. Hus a studiat la şcoala provincială, după care, în 1386, a ajuns la Universitatea Karl, din Praga, fiind primit ca student bursier şi obţinând la absolvirea studiului gradul de "Magister Artium". La universitate, Jan Hus s-a distins repede prin străduinţe neobosite şi înaintare rapidă, în timp ce viaţa lui fără reproş şi purtarea amabilă şi curtenitoare i-au câştigat un respect unanim. El a fost un adept sincer al bisercii catolice şi un cercetător sârguincios al adevărului.

După terminarea studiilor, el a intrat în rândul preoţiei, devenind în scurtă vreme o figură cunoscută şi apreciată, ulterior el fiind chemat la curtea regelui. A fost numit profesor, iar mai târziu, rector al universităţii la care studiase. În doar câţiva ani, umilul student bursier a devenit mândria ţării, iar numele lui s-a făcut cunoscut în ţările din jur. Prin intermediul lui Hieronymus din Praga, întors din Anglia, Jan Hus a ajuns să aprofundeze operele profesorului de teologie din Oxford, John Wycliffe, opere care l-au încântat în mod deosebit. El a citit cu interes lucrările respective, socotindu-l pe autorul acestora ca fiind un creştin sincer şi era înclinat să privească favorabil reformele religioase pe care acesta le pomova.

Cam în aceeaşi perioadă, la Praga au sosit doi străini din Anglia, oameni de cultură, care primiseră lumina lui Wycliffe şi veniseră să o răspândească şi în acea partea a Europei. Probabil, dacă ar fi început cu un atac deschis contra papei, ar fi fost repede reduşi la tăcere de către autorităţi. Ei, în schimb, au folosit alte mijloace pentru a-şi atinge scopurile. Fiind pictori talentaţi, cei doi au expus două tablouri într-un loc public. Unul reprezenta intrarea lui Isus în Ierusalim, blând şi călare pe un asin, aşa cum ne spune Matei, în cap. 21, urmat fiind de ucenicii Săi, ce purtau veşminte prăfuite de călătorie. Tabloul al doilea reprezenta o procesiune pontificală, papa fiind înveşmântat în hainele lui bogate, purtând o coroană întreită, călare pe un cal alb, strălucitor, împodobit cu cele mai de preţ podoabe, precedat de trompetişti şi urmat de cardinali şi prelaţi în veşmite scumpe. Cele două reprezentări au constituit o predică mută, ce a atras atenţia tuturor claselor de oameni. Mulţimile veneau să privească picturile şi cu toţii înţelegeau morala, fiind impresionaţi de contrastul dintre blândeţea şi umilinţa Domnului Isus şi mândria papei, pretinsul Său rob. O tulburare mare a cuprins Praga, iar cei doi au fost nevoiţi să părăsească în grabă oraşul.

Unul dintre cei care au înţeles mesajul a fost şi Jan Hus, care a predat ideile inovatoare ale lui Wycliffe studenţilor săi. Mulţi dintre aceştia fiind germani, au dus cu ei lumina şi în patria natală. În anii care au urmat, Hus a predicat teoria reformei în bisericile din Praga. Veştile despre activitatea sa au ajuns şi la Roma, iar Hus a fost somat să se prezinte înaintea papei. Evident, dacă s-ar fi supus, s-ar fi expus la o moarte sigură. Regele şi regina Boemiei, Universitatea, membrii nobilimii şi angajaţii guvernului s-au unit pentru a cere suveranului pontif să îngăduie ca Hus să rămână la Praga. Papa nu a privit cu ochi buni această susţinere a lui Hus şi a procedat la judecarea şi condamnarea lui Hus, declarând oraşul Praga sub interdicţie. Pe vreme aceea, o astfel de sentinţă era menită a creşte spaima maselor vizavi de papă, care era privit ca însuşi reprezentantul lui Dumnezeu, ţinând cheile cerului şi iadului, şi având puterea de a pronunţa judecăţi. Se credea că atâta vreme cât acea interdicţie era menţinută, porţile cerului erau închise pentru regiunile respective, iar morţii aruncaţi afară din paradis. Toate slujbele religioase erau suspendate, bisericile închise, iar morţii înmormântaţi fără slujbă religioasă. Datorită predicilor ţinute de Hus în Capela Betleem din Praga, în limba cehă, precum şi a mesajului său dur la adresa vieţilor imorale şi pline de lăcomie şi desfrâu, el a fost excomunicat de papă, după ce, în prealabil, episcopul de Praga i-a interzis a mai ţine slujbe religioase. Însă Hus nu a respectat deciziile superiorilor săi şi, beneficiind de suportul curţii regale, el a continuat să îşi promoveze ideile privind libertatea religioasă şi de gândire, încă un an. Principalele acuze pe care el le-a adus bisericii romane au fost acelea că apela la cruciade pentru a-şi motiva propriile interese şi obţinerea de venituri din emiterea indulgenţelor şi bulelor papale pentru iertarea păcatelor.

După un timp, Praga a fost cuprinsă de tulburări fără precedent, iar o mare parte dintre locuitori îl acuza pe Hus ca fiind cauza tuturor nenorocirior care se abătuseră asupra lor, cerând a se preda Romei. Pentru a potoli furtuna, Hus s-a retras un timp în satul natal. Între 1412 – 1414, Jan Hus s-a refugiat în Boemia de sud, în Ziegenburg şi în cetatea Krakovec, din Boemia centrală. În perioada refugiului său a scris mai multe lucrări în limba cehă, folosind o limbă literară şi contribuind la traducerea Bibliei şi a Vechiului Testament (1413) în lucrarea Postila. Deaorece papa Johannes XXIII a pornit o nouă cruciadă împotriva oraşului Neapole, promiţând iertarea păcatelor tuturor celor care participă la această cruciadă, Hus a luat din nou atitudine, străbătând Boemia ca predicator. În cursul periplului său, mase mari de localnici i s-au alăturat.

Hus a revenit în Praga şi a continuat să ţină discursuri şi mai dure la adresa papei, predicând cuvântul lui Dumnezeu în toate bisericile. Astfel, şi-a atras de partea sa atât o mare parte a poporului, cât şi curtea regală. Alături de el a fost şi bunul său prieten Hieronymus, care continua munca începută de Wycliffe, în Anglia. Tot în acea perioadă, schisma în sânul bisercicii catolice atingea culmi de nebănuit, trei papi ajungând să-şi dispute supremaţia, pornind războaie unul împotriva altuia. Însă Hus îi condamna permanent, tunând împotriva lor şi acuzând pe faţă nelegiuirile Romei.

În anul 1414, el este convocat la Conciliul de la Constanţa (o aşezare pe malul lacului Boden, între Germania şi Elveţia de azi). Însuşi împăratul german Sigismund i-a asigurat lui Jan Hus drum liber, printr-o scrisoare oficială, emisă în acel an. Astfel, Hus s-a prezentat la Constanţa, beneficiind de o primire călduroasă din partea autorităţilor şi a locuitorilor. Însă, la scurt timp, papa a ordonat arestarea sa. Poporul şi împăratul Sigismund nu au putut accepta iniţial această sfidare a decretelor imperiale, dar, au fost nevoiţi a se supune ordinelor primite de la Roma. Ulterior, Hus a fost condamnat la moarte, prin arderea sa pe rug. De atunci ne-au rămas memorabilele cuvinte, "o sancta simplicitas!" (o, sfântă naivitate), spuse de Hus, în timp ce, înainte de a fi aprins focul, o batrânica, pătrunsă de fervoare religioasă, s-a apropiat şi ea de rug, aruncând un manunchi de nuiele. Probabil credea că prin gestul său, de a contribui la arderea unui presupus eretic, îşi va mântui sufletul. Ori, poate, considera că îşi va aduce aportul la stârpirea ereziei din poporul Domnului. Niciuna din cele două nu s-au întâmplat. Mai mult, viaţa lui Jan Hus a rămas în istorie ca un exemplu viu de luptă pentru un ideal, în acest caz, idealul Adevărului suprem. După moartea sa, mulţi credincioşi i-au călcat pe urme, promovându-i ideile. În plan social, activitatea lui Hus s-a lăsat cu urmări dintre cele mai remarcabile, masele trezindu-se şi revoltându-se împotriva conducerii religioase papale care le-a subjugat atâtea secole. La scurt timp după arderea lui Hus, a fost rândul lui Hieronymos să ajungă pe rug, tot la Constanţa, după ce a intrat în cetate, la auzul veştii morţii prietenului său.

Ca o palidă consolare, în 1999, fostul papă, Ioan Paul al II-lea, şi-a cerut iertare în numele bisericii catolice pentru uciderea lui Jan Hus

primii 5.000

O cifră rotundă. Primii 5 mii de vizitatori ai acestui blog. Cu o medie de aproape 20 de vizitatori pe zi, putem spune că nu am apărut degeaba. Aşteptăm sugestii şi comentarii cu privire la articolele postate. Ce aţi vrea să mai postăm şi ce consideraţi că nu ar trebui să apară prea des. Domnul să vă binecuvânteze pe toţi!

aşteaptă, suflete

Tinerii din Baia Mare, duminica trecută, cu o cântare învăţată de curând.

the three visitors / cei trei vizitatori

Ultimele întâlniri ale tinerilor din Baia Mare au avut ca studiu capitolele 18 – 20 din Geneza. Ele relatează câteva episoade legate de Avraam şi Lot. Mai întâi, pe când Avraam şedea sub stejarii din Mamre, a avut parte de trei vizitatori din cer. Încă de la început, s-a arătat primitor cu ei şi le-a oferit cele mai bune bucate. După aceasta, ei îl înştiinţează de faptul că în anul următor, Sarah, soţia sa, va avea parte de un fiu, întărind, în acest fel, promisiunea conform căreia Avraam va ajunge un popor mare şi puternic, în care vor fi binecuvântate toate popoarele pământului. La plecare, unul dintre vizitatori, căruia Avraam i se adresează cu titlul de „Adonai”, îi spune că, din cauza păcatului nespus de mare al Sodomei şi Gomorei, aceste cetăţi vor fi nimicite. În această situaţie, Avraam ia rolul unui mediator pentru cetatea Sodomei, rugându-se Domnului pentru cruţarea ei, în cazul în care acolo se vor găsi cel puţin 10 oameni credincioşi. Domnul, redat de autor, în întreg capitolul, cu termenul de Yehovah, îi promite că într-o asemenea situaţie, cetatea nu va fi nimicită.

Principalele idei asupra cărora ne-am axat studiul au fost legate de termenii folosiţi în legătură cu vizitatorii şi promisiunile făcute lui Avraam. Din textul capitolului 18 se pare că Avraam a vorbit cu unul dintre cei trei, pentru care foloseşte un termen ce se adresează exclusiv divinităţii (conform Concordanţei Strong). „Adonai” (sub formă de plural) nu se foloseşte în relaţiile umane. În timp ce termenul „domnul meu”, utilizat de Sarah, pentru a-l numi pe Avraam, este, în versetul 12, „adon”. Acesta înseamnă „suveran”, însă el are atât valenţe umane cât şi spirituale. De aici deducem că Avraam ştia cu cine stătea de vorbă. El şi-a dat seama că vizitatorii erau trimişi de Dumnezeu. Pentru a întări această idee, autorul, Moise, foloseşte pentru interlocutorul lui Avraam un alt termen: Yehovah. Însă, Avraam nu i se adresează cu acest apelativ.

Doi dintre vizitatori au plecat către Sodoma, o cetate – reşedinţă a acelei regiuni, însă interlocutorul lui Avraam a rămas. Coroborând aceasta cu faptul că Lot li se adresează celor doi vizitatori ai săi cu titlul de „adon”, putem deduce că unul din cei trei purta un rang superior. Folosirea lui „Adonai” ne poate sugera faptul că El a fost Logosul.

Vom reveni cu continuarea relatării din cap. 19.

.........................................

During our last youth meetings we had in Baia Mare, we studied Genesis 18 - 20. They present a few episodes related to Abraham and Lot. First, when Abraham was sitting under the oaks of Mamre, he had three visitors from above. From the beginning, he showed them hospitality and offered them the best food he had. Next, they let him know that the next year, Sarah, his wife, would have a baby, making stronger the promise about Abraham becoming a great and strong nation, that would be a blessing for all mankind. Before their departure, one of the visitors, who Abraham calls “Adonai”, tells him that, because of a very grievous sin of Sodom an Gomorrah, these cities would be destroyed. Hearing that, Abraham acts like a mediator for the city of Sodom, begging Lord for its salvation, in case there would be at least ten righteous found there. The Lord, named by the author, in the entire chapter, as Yehovah, promises Abraham that in such a case, the city would be spared.

The main ideas of our study referred to the terms used to name the three visitors and to the promises made to Abraham. Reading the text of the 18^th chapter, it seems that Abraham spoke to one of those three, using a term that refers to a divine being, exclusively (Strong concordance). “Adonai” (as a plural) is not used in regular human relations. While the term my “lord”, used here by Sarah, to call her husband, is “adon” (v. 12). This means sovereign, but it is used for both human and spiritual beings. It is a sign for us to see that Abraham knew to whom he was talking to. He realized those visitors had been sent by God. For putting this more obvious, the author, Moses, uses another term to call Abraham’s visitor: Yehovah. But he is not called by Abraham with this name.

Two of the visitors left for Sodom, a capital city of that region, but the one Abraham talked to remained. Connecting this with the fact that Lot called his two visitors “adon”, we can get to the conclusion that the other visitor had a superior rank. The using of term “Adonai’ may suggest us he was the Logos.

We will continue with the 19^th chapter.

viaţa şi lucrarea lui Dumitru Cornilescu

"Cei 4-5 ani în care a tradus Biblia rămân pentru toţi cei care l-au cunoscut pe Dumitru Cornilescu, o enigmă. Nimeni, nici chiar soţia lui, nu ştie multe lucruri cu privire la această perioadă din viaţa lui. Cum a fost posibil ca un singur om, într-un timp atât de scurt, să facă o lucrare atât de mare, de grea şi de importantă? Niciodată nu se mai întâmplase aşa ceva. Nu numai că a realizat această lucrare singur, într-un timp record şi fără să aibă o pregătire specială, dar era şi bolnav, nu ştia ebraica, trăia într-o ţară cu posibilităţi reduse şi mai ales era în necunoştinţă totală despre elementele esenţiale ale mântuirii." Citiţi câteva gânduri despre Dumitru Cornilescu pe blogul studentului de Biblie.

'Naintea lui Isus

Sub îndrumarea lui Rudi am reuşit să învăţăm multe cântări. Progresul făcut în ultimul an este unul evident.

Isuse, condu-m-aici

Tinerii din Baia Mare, în timpul adunărilor duminicale. Cântarea a fost înregistrată la mijlocul lunii octombrie.

seminar, oct., 2007

giving you'll gain

Why do we make presents? Everybody is saying that this is the time of sharing, of loving? Do we feel that? We have to think that God gave us His only Son to redeem us. Can we have a greater present than this? I don't think so. If God gave us such a present, why we are not able to give at least a smile, a card, a hand when somebody is in need? Read more on Persa's blog.